Address https://gelex.eu/eli/EU/act/2013/8@2012-06-12/ro

Contents

1. Preamble
2. (11) Tabelul I datele financiare principale ale Karjaportti (în EUR)
3. (19) Tabelul II Echivalent subvenție brută al măsurilor acordate, în EUR
4. (22) Tabelul III Defalcarea costurilor proiectului în funcție de prețurile de achiziție, în EUR
5. (36) Tabelul IV Datorii garantate mari, în EUR.
6. (39) Tabelul V Dobânzile pentru datoriile garantate mari, în EUR
7. (41) Tabelul VI Amânarea plăților, în EUR
8. (150)
9. (176)
10. (177)
11. (210)
12. (211)
13. (228)
14. (229)
15. (248)
16. (272)
17. (273)
18. Articolul 5
19. Articolul 6
20. Articolul 7
21. 1.

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 108 alineatul (2) primul paragraf,

având în vedere Acordul privind Spațiul Economic European, în special articolul 62 alineatul (1) litera (a),

după ce părțile interesate au fost invitate să își prezinte observațiile în conformitate cu dispozițiile menționate anterior și ținând seama de observațiile acestora,

întrucât: PROCEDURA

(1) Prin scrisoarea din 15 ianuarie 2009, Finlanda a notificat Comisiei un ajutor de salvare constând într-o garanție și o reeșalonare a datoriilor în favoarea întreprinderii Osuuskunta Karjaportti (denumită în continuare Karjaportti; la momentul notificării, aceasta era cunoscută sub denumirea de Järvi-Suomen Portti Osuuskunta). Finlanda a furnizat Comisiei informații suplimentare prin scrisorile din 5 februarie 2009, 11 februarie 2009, 16 februarie 2009 și 20 februarie 2009.

(2) Prin scrisoarea din 8 aprilie 2009, Comisia a informat Finlanda asupra deciziei de a iniția procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) în ceea ce privește măsurile notificate și mai multe măsuri acordate anterior. În urma deciziei de inițiere a procedurii, Finlanda a transmis Comisiei informații suplimentare prin scrisoarea din 13 mai 2009.

(3) Decizia Comisiei de a iniția procedura a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Comisia a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile referitoare la măsurile de ajutor.

(4) Comisia a primit observații de la o singură parte interesată. Acestea au fost transmise Finlandei, care a avut posibilitatea de a face, la rândul său, observații. Observațiile Finlandei au fost primite prin scrisoarea din 28 august 2009. Finlanda a prezentat informații suplimentare prin e-mailul din 3 noiembrie 2009.

(5) Prin scrisoarea din 15 decembrie 2009, Comisia a informat Finlanda că a decis să extindă procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din TFUE în ceea ce privește măsurile suplimentare de ajutor acordate în trecut. Finlanda a transmis informații suplimentare prin scrisoarea din 12 februarie 2010.

(6) Decizia Comisiei de a extinde procedura a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Comisia a invitat părțile interesate să prezinte observații cu privire la măsurile de ajutor. Comisia nu a primit alte observații de la părți interesate.

(7) La 1 martie 2010, Finlanda a informat Comisia că a retras notificarea privind garanția în favoarea Karjaportti. Prin scrisoarea din 26 martie 2010, Comisia a informat Finlanda că va analiza cererea de retragere a notificării în decizia sa finală, împreună cu celelalte măsuri care fac obiectul evaluării. În plus, Comisia a adresat mai multe întrebări Finlandei, la care aceasta a răspuns prin scrisoarea din 22 aprilie 2010. Comisia a transmis Finlandei o cerere de informare la 15 iulie 2010, la care Finlanda a răspuns la 20 august 2010. La 28 septembrie 2010, Comisia a transmis Finlandei o nouă cerere de informare, la care Finlanda a răspuns la 29 noiembrie 2010. În sfârșit, Comisia a solicitat informații suplimentare prin scrisoarea din 16 noiembrie 2011. Finlanda a transmis informațiile solicitate la 16 decembrie 2011.

BENEFICIARUL Cooperativa Karjaportti

(8) Karjaportti este o societate cooperativă cu sediul în Mikkeli, având spații de producție în Mikkeli și Kouvola, ambele în zona de est a Finlandei (Itä-Suomi), regiune eligibilă pentru ajutor regional în sensul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE. Cooperativa a fost înființată în 1914. În 1950 a fost denumită Osuusteurastamo Karjaportti; după 31 decembrie 2002 a fost cunoscută ca Järvi-Suomen Portti Osuuskunta, iar la 14 decembrie 2010 a fost redenumită Karjaportti. În prezent, Karjaportti are un 300 de angajați, la care se adaugă între 100 și 120 de lucrători sezonieri în timpul primăverii și verii.

(9) Karjaportti își desfășoară activitatea în domeniul producției de alimente, mai precis prelucrează carne în formă de produse precum chiftele și cârnați. În plus, cooperativa vinde carne ambalată, carne tranșată și carcase. Volumul exporturilor Karjaportti în alte state membre este scăzut.

Situația financiară a Karjaportti

(10) Începând de la 1 decembrie 2004, Karjaportti face obiectul unei proceduri de restructurare sub control judiciar în temeiul Legii restructurării întreprinderilor 47/1993 [denumită în continuare procedura de restructurare sub control judiciar; pentru informații suplimentare privind procedura de restructurare sub control judiciar, a se vedea considerentele (31)-(43)].

(11) Tabelul I datele financiare principale ale Karjaportti (în EUR)

Detaliile privind situația financiară a Karjaportti înainte și în cursul procedurii de restructurare sub control judiciar sunt prezentate în tabelul de mai jos: Anul Cifra de afaceri Rezultat din exploatare Rezultat net (profit/pierderi) Deficit în perioadele contabile anterioare Capital social / Rezerve și cheltuieli excepționale Soldul capitalului propriu 2000 139620882 8682 –1169091 7681411 /10247107 8893097 2001 139748861 2082662 549865 7812809 /9078473 9442963 2002 135781234 2259488 14382 7783428 /9559942 17357751 2003 128354480 –3299914 –6009055 7585778 /9506525 11083248 2004 125849631 –3972464 –10686420 7234608 /3497953 46141 2005 101507619 –6629915 –9235908 –7404955 7772913 /216662 –8651289 2006 99802293 –3485054 4277565 –16640864 8141610 /216662 –4005028 2007 86962069 –8916539 –7943878 –12363299 6244277 /216662 –13846239 2008 80901753 –3791985 –2770037 –20307178 5768185 /216662 –17092368 2009 64793763 305936 –2124435 –23077214 5077160 /216662 –19907828

(12) În anul 2008, autoritățile fiscale finlandeze au solicitat de două ori inițierea procedurii de faliment împotriva Karjaportti. Pentru prima procedură, din 7 octombrie 2008, acestea au prezentat un ordin de plată a sumei de 461579 EUR. Autoritățile fiscale au retras ulterior această procedură. La 1 decembrie 2008 a fost inițiată o nouă procedură, însoțită de un ordin pentru plata sumei de 981658 EUR. Procedura de faliment împotriva Karjaportti a fost închisă în iunie 2009, deoarece cooperativa și-a achitat datoriile fiscale.

DESCRIEREA MĂSURILOR

(13) Măsurile care fac obiectul analizei au fost acordate de către municipiul Mikkeli, localitatea în care se află sediul Karjaportti, și de către Finnvera Oyj (denumită în continuare Finnvera). Finnvera este o societate de creditare specializată, deținută de statul finlandez, fiind agenția oficială de credit pentru export din Finlanda. În continuare sunt descrise măsurile acordate de municipiul Mikkeli (secțiunea 3.1.), apoi măsurile acordate de Finnvera (secțiunea 3.2.).

Măsuri acordate de municipiul Mikkeli Garanția acordată la 12 iunie 2000 (măsura nr. 1) și atribuirea de terenuri (măsura nr. 2)

(14) Măsura nr. 1: prin decizia din 12 iunie 2000, consiliul local Mikkeli a acordat o garanție absolută (takaus) în favoarea Karjaportti, care acoperea 100 % dintr-un viitor credit în valoare de 25 de milioane FIM (aproximativ 4,2 milioane EUR). Împrumutul a fost oferit întreprinderii Karjaportti în septembrie 2000, la o rată fixă a dobânzii de 5,35 %, pe o durată de 10 ani, de către banca Tapiola Pankki Oy (Tapiola). În același timp, garanția a fost validată de comitetul executiv al municipiului Mikkeli, prin semnarea convenției de garantare. Garanția a fost oferită fără plata unui comision de garantare și sub formă de garanție absolută, prin care garantul poartă întreaga responsabilitate pentru datoria principală, care devine asimilabilă cu propria sa datorie, astfel încât creditorul poate solicita rambursarea creanței principale de către garant după ce aceasta devine scadentă. Împrumutul garantat a fost furnizat pentru finanțarea construcției unui spațiu de producție în cartierul Tikkala din Mikkeli.

(15) Garanția a fost acoperită prin ipoteci existente asupra unor proprietăți imobiliare, în valoare nominală de 7,5 milioane FIM (1261409 EUR). În momentul acordării măsurii nr. 1, aproximativ 3 milioane FIM reprezentând ipoteci imobiliare erau constituite drept gaj. În plus, garanția a fost acoperită prin ipoteci comerciale în valoare nominală de 25 de milioane FIM, respectiv de 30,5 milioane FIM asupra bunurilor mobile ale Karjaportti.

(16) După inițierea procedurii de restructurare sub control judiciar din decembrie 2004, Tapiola a solicitat municipiului Mikkeli să achite debitele scadente ale Karjaportti, în temeiul garanției. După efectuarea plăților către Tapiola, municipiul Mikkeli a devenit creditor al Karjaportti în locul Tapiola (a se vedea considerentul 34).

(17) Măsura nr. 2: Tot în anul 2000, Karjaportti a primit o parcelă de teren pentru construcția spațiului de producție Tikkala de la districtul rural Mikkeli. Dimensiunea parcelei era de 152366 m2, iar municipiul Mikkeli a pus-o la dispoziția Karjaportti fără contraprestații, ceea ce înseamnă că nu a fost achitat un preț de cumpărare. În plus, municipiul Mikkeli s-a angajat să transfere terenul pregătit pentru construcție. În acest sens, municipiul Mikkeli a rambursat Karjaportti costurile nivelării terenului, în valoare de 2000000 FIM (aproximativ 336376 EUR).

(18) Au fost acordate și alte măsuri în favoarea Karjaportti în legătură cu construcția spațiului de producție din Tikkala. Finnvera a oferit împrumuturi și garanții în valoare de 20000000 FIM (aproximativ 3363759 EUR), iar Ministerul Muncii și Economiei (la momentul respectiv, Ministerul Comerțului și Industriei) a oferit subvenții directe în valoare de 15000000 FIM (aproximativ 2552819 EUR).

(19) Tabelul II Echivalent subvenție brută al măsurilor acordate, în EUR

În total, măsurile descrise la considerentele 14-18 care urmau să fie acordate pentru construcția spațiului de producție din Tikkala aveau o valoare nominală de 63783719 FIM (aproximativ 10757652 EUR). Echivalentul subvenție brută pentru măsurile acordate a fost de 3617143 EUR, conform situațiile prezentate în tabelul următor: Măsură Sumă Echivalent subvenție brută Garanția acordată de municipiul Mikkeli 4204698 345786 Atribuire teren de către municipiul Mikkeli 300000 300000 Nivelarea terenului, achitată de municipiul Mikkeli 336376 336376 Împrumutul Finnvera 1681879 82162 Subvenții directe acordate de Ministerul Comerțului și Industriei 2552819 2552819 TOTAL 10757652 3617143

(20) Echivalentul subvenție brută al garanției acordate de municipiul Mikkeli a fost calculat de autoritățile finlandeze după cum urmează: dobânda pieței pentru o garanție comparabilă (1,75 %) a fost comparată cu prima de garantare aplicată de municipiul Mikkeli (0 %). Elementul de ajutor al garanției este egal cu diferența între cele două prime, adică 1,75 %. Dacă municipiul Mikkeli ar fi aplicat această rată, ar fi putut colecta prime în valoare de 2406250 FIM pe durata de valabilitate de 10 ani a garanției; după aplicarea unei rate de actualizare de 5,7 % la data acordării garanției, suma ar fi devenit 1055949 FIM (aproximativ 345786 EUR).

(21) Echivalentul subvenție brută al împrumutului Finnvera a fost calculat de autoritățile finlandeze după cum urmează: dobânda aplicată de Finnvera împrumutului (6 luni EURIBOR plus 1,75 %) a fost comparată cu rata de referință prevăzută în Comunicarea Comisiei privind metoda de stabilire a ratelor de referință și de actualizare valabilă la data acordării împrumutului. Elementul de ajutor este egal cu diferența între cele două rate pe durata împrumutului (10 ani). Comisionul plătit de Karjaportti pentru împrumut (0,5 %) a fost scăzut din rezultatul calculului. După aplicarea unei rate de actualizare de 5,7 % la data acordării garanției, elementul de ajutor a fost stabilit la 82162 EUR.

(22) Tabelul III Defalcarea costurilor proiectului în funcție de prețurile de achiziție, în EUR

Costurile eligibile ale investiției au fost calculate pe baza costurilor aferente prețurilor de achiziție, conform defalcării din următorul tabel: Terenuri și construcții 14208192 Utilaje și echipamente 11155379 Echipamente de birotică/programe informatice 572356 TOTAL 25935928

(23) Elementul de ajutor în valoare de 3617143 EUR corespunde unei intensități a ajutorului de 13,95 din costurile eligibile totale, în valoare de 25935928 EUR.

(24) Karjaportti a solicitat măsurile acordate de municipiul Mikkeli înainte de începerea lucrărilor la proiectul de investiții. Finlanda a adoptat aceste măsuri pentru stimularea dezvoltării regionale. Noua unitate de producție ar trebui să crească numărul locurilor de muncă din regiune de la aproximativ 400 la 550 sau 600.

Achiziția de terenuri (măsura nr. 3)

(25) La 28 februarie 2002, municipiul Mikkeli a achiziționat de la Karjaportti șase proprietăți și o clădire, cu contractele de închiriere aferente. Prețul de achiziție a fost de 6646787 EUR. La data achiziției proprietăților de către municipiul Mikkeli și, în cazul uneia din proprietăți, la data la care a fost transferată municipiului Mikkeli, acestea nu erau ipotecate.

Garanția acordată la 8 martie 2004 (măsura nr. 4)

(26) Prin decizia din 8 martie 2004, consiliul local Mikkeli a acordat o garanție pentru 100 % din împrumutul în valoare de 607054 EUR urmând a fi acordat de Tapiola. Împrumutul a fost acordat la 14 aprilie 2004, la o dobândă fixă de 4 %, pe o durată de 10 ani. Garanția a fost acordată fără comision de garantare și sub formă de garanție absolută. Împrumutul, respectiv garanția, au fost oferite pentru înlocuirea unui împrumut acordat de Tapiola, pentru care municipiul Mikkeli acordase inițial o garanție, printr-o decizie din 2 noiembrie 1992. Împrumutul inițial a avut o valoare de 7,5 milioane FIM (1261409 EUR) și a fost acordat la o dobândă de 4,5 %, pe o perioadă de 10 ani.

(27) Garanția a fost acoperită prin ipotecile imobiliare asupra unității de producție de la Tikkala, care fuseseră deja utilizate drept gaj pentru măsura nr. 1. În plus, municipiul Mikkeli deținea o ipotecă comercială, a cărei valoare înregistrată în registrul ipotecar comercial era de 25 de milioane FIM. Și această ipotecă comercială era deja constituită drept gaj pentru măsura nr. 1.

(28) După inițierea procedurii de restructurare sub control judiciar în decembrie 2004, Tapiola a solicitat municipiului Mikkeli să achite debitele scadente ale Karjaportti, în temeiul garanției. După efectuarea acestor plăți, municipiul Mikkeli a devenit creditor al Karjaportti în locul Tapiola (a se vedea considerentul 34).

Garanția acordată la 10 mai 2004 (măsura nr. 5)

(29) Prin decizia din 10 mai 2004, consiliul local Mikkeli a acordat o garanție absolută pentru 100 % din împrumutul în valoare de 1,7 milioane EUR urmând a fi acordat de Tapiola. Ulterior, la 8 iunie 2004, Tapiola a decis să acorde împrumutul de investiții pe o perioadă de 3 ani, în valoare de 1,7 milioane EUR, la o dobândă variabilă EURIBOR 12 luni plus o marjă fixă de 0,3 %. Garanția a fost acordată fără comision de garantare și sub formă de garanție absolută. Garanția a fost acoperită cu aceleași ipoteci imobiliare asupra proprietăților de la unitatea de producție din Tikkala ca și măsurile nr. 1 și nr. 4 și cu aceeași ipotecă comercială deținută de municipiul Mikkeli. În plus, municipiul Mikkeli a primit un nou instrument ipotecar garantat asupra unității de producție de la Tikkala, cu o valoare nominală de 1135268 EUR, sub formă de garanție specială.

(30) După inițierea procedurii de restructurare sub control judiciar în decembrie 2004, Tapiola a solicitat municipiului Mikkeli să achite debitele scadente ale Karjaportti, în temeiul garanției. După efectuarea acestor plăți, municipiul Mikkeli a devenit creditor al Karjaportti în locul Tapiola (a se vedea considerentul 34).

Măsurile adoptate în cursul procedurii de restructurare sub control judiciar (măsura nr. 6)

(31) La 17 noiembrie 2004, Karjaportti, împreună cu creditorii Nordea Bank Finland Abp (denumită în continuare Nordea Bank), Nordea Rahoitus Suomi Oy (denumită în continuare Nordea Financing) și OKO Osuuspankkien Keskuspankki Oyj (de la 1 martie 2008, această societate a fost redenumită Pohjola Pankki Oyj; denumită în continuare OKO/Pohjola Bank) au solicitat o procedură de restructurare sub control judiciar la instanța districtuală din Mikkeli. Conform legislației finlandeze, o astfel de procedură de restructurare poate fi inițiată pentru a reface viabilitatea unui debitor aflat în dificultate, a asigura continuitatea acesteia și a încheia acorduri de plată a datoriilor. Procedura sub control judiciar privind Karjaportti a fost inițiată prin hotărârea instanței districtuale din Mikkeli de la 1 decembrie 2004. Conform legii, după inițierea procedurii, debitorul nu poate rambursa datorii de restructurare sau oferi garanții pentru astfel de datorii. Datoriile de restructurare reprezintă datorii acumulate anterior datei de inițiere a procedurii.

(32) Un program de restructurare a fost depus ulterior la instanța districtuală, la 23 iunie 2005, iar un program revizuit de restructurare a fost depus la 30 noiembrie 2005. Durata programului de restructurare, aprobată de instanța districtuală la 30 ianuarie 2006, era de 10 ani (până la 1 iulie 2015). Între anii 2004 și 2008, Karjaportti a reziliat 372 de contracte de muncă și a externalizat unele dintre activități, precum achizițiile, sacrificarea și tranșarea.

(33) În total, aproximativ [30-70] % din datoriile de restructurare care făceau obiectul procedurii de restructurare sub control judiciar aparțineau unor creditori privați. Creditorii privați cu cele mai mari participări la aceste datorii erau băncile Nordea Bank, OKO/Pohjola Bank și Nordea Financing, menționate anterior.

(34) La 16 decembrie 2004, în contextul acestei proceduri de restructurare sub control judiciar, Tapiola a solicitat municipiului Mikkeli să plătească sumele restante ale celor trei împrumuturi garantate de municipiu, descrise în secțiunile 3.1.1, 3.1.3 și 3.1.4. După ce a efectuat aceste plăți către Tapiola, municipiul Mikkeli a devenit creditor al Karjaportti pentru suma totală a celor trei împrumuturi scadente, în valoare de 5356895 EUR. Împrumuturile au fost acoperite prin garanțiile descrise la considerentele 15, 27 și 29.

(35) În plus, în cadrul procedurii de restructurare sub control judiciar, municipiul Mikkeli a cerut rambursarea unei sume de 682087 EUR, constând în taxe neachitate către departamentul pentru administrarea proprietăților, departamentul de gospodărire a apelor și departamentul de gestionare a deșeurilor ale municipiului Mikkeli. Această creanță a fost garantată, de asemenea, prin garanțiile descrise la considerentele 15, 27 și 29.

(36) Tabelul IV Datorii garantate mari, în EUR.

Împrumuturile și alte datorii (taxe neachitate) către municipiul Mikkeli au fost considerate datorii garantate mari în procedura de restructurare sub control judiciar. Celelalte creanțe garantate mari erau deținute de societăți private (Nordea Bank, Nordea Financing, OKO/Pohjola Bank) și de Finnvera. Creditor având creanțe garantate mari Sumă Cotă (%) Nordea Bank […]* [10-40] % Nordea Financing […] [0-20] % OKO/Pohjola Bank […] [10-40] % Finnvera […] [10-40] % Municipiul Mikkeli – împrumuturi pentru garanții activate […] [10-40] % Municipiul Mikkeli – alte datorii (taxe neachitate) […] [0-20] % TOTAL 24579150 100 %

(37) În ceea ce privește împrumuturile și celelalte debite (taxe neachitate) către municipiul Mikkeli, în programul de restructurare au fost prevăzute următoarele măsuri:

(38) Împrumutul acordat de municipiul Mikkeli, în valoare de 5356895 EUR, a fost considerat creanță garantată și împărțit în două părți. Dobânzile pentru ambele părți au fost reduse conform programului de restructurare: pentru o tranșă în valoare de 4 milioane EUR, dobânda a fost de […] EURIBOR minus […] % (totuși, dobânda nu trebuia să fie mai mare de […] % sau mai puțin de […] %) până la 31 decembrie 2010. După această dată a fost aplicată o dobândă de […] EURIBOR. Pentru restul de 1356895 EUR a fost aplicată o dobândă de […] EURIBOR. La fel ca în cazul împrumuturilor, taxele neachitate în valoare de 682087 EUR au fost considerate datorii garantate, iar dobânda a fost redusă la […] EURIBOR.

(39) Tabelul V Dobânzile pentru datoriile garantate mari, în EUR

De asemenea, pentru creanțele garantate ale creditorilor privați, în programul de restructurare este prevăzută o dobândă echivalentă cu […] EURIBOR. A fost prevăzută o dobândă redusă corespunzătoare unei anumite sume pentru fiecare creditor, cu excepția […], până la 31 decembrie 2010, echivalentă cu […] EURIBOR minus […] %; dobândă minimă […] % și dobândă maximă […] %. După 31 decembrie 2010, dobânda pentru toate creanțele garantate a fost […] EURIBOR. Creditor având creanțe garantate mari Dobândă de […] EURIBOR minus […] % până la 31 decembrie 2010; după această dată, dobânda […] EURIBOR va fi aplicată la suma de Dobândă de […] EURIBOR pentru o sumă de Nordea Bank și Nordea Financing […] […] OKO/Pohjola Bank […] […] Finnvera […] […] Municipiul Mikkeli – împrumuturi pentru garanții activate […] […] Municipiul Mikkeli – alte datorii (taxe neachitate) […]

(40) Municipiul Mikkeli a acceptat o amânare a plății datoriilor menționate mai sus. Conform programului de restructurare, rambursarea creanțelor garantate ale municipiului Mikkeli este prevăzută pentru 2015. Prima tranșă ar fi trebuit să fie plătită la 1 iulie 2009, începând din 2010 erau prevăzute două tranșe pe an, iar în 2015 trebuie achitată cea mai mare parte a datoriilor garantate, adică […] EUR pentru împrumuturile datorate activării garanțiilor, respectiv […] EUR pentru celelalte datorii (taxe neachitate).

(41) Tabelul VI Amânarea plăților, în EUR

Amânarea plății creanțelor garantate a fost acceptată și de către creditorii privați. Creditor având creanțe garantate mari Creanță Tranșă scadentă la 1.7.2009, 2.1.2010 și 1.7.2010 % din totalul creanțelor Tranșă scadentă la 2.1.2011 și 1.7.2011 % din totalul creanțelor Tranșă scadentă la fiecare 6 luni, începând de la 2.1.2012 până la 2.1.2015 % din totalul creanțelor Tranșă scadentă la 1.7.2015 % din totalul creanțelor Nordea Bank […] […] […] […] […] […] […] […] […] Nordea Financing […] […] […] […] […] […] […] […] […] OKO/Pohjola Bank […] […] […] […] […] […] […] […] […] Finnvera […] […] […] […] […] […] […] […] […] Municipiul Mikkeli […] […] […] […] […] […] […] […] […] Municipiul Mikkeli […] […] […] […] […] […] […] […] […] Total 24579150 500000 2 % 1000000 4 % 1500000 6 % 10579150 43 %

(42) Conform programului de restructurare, rambursarea împrumuturilor și taxelor neachitate către municipiul Mikkeli trebuie să aibă loc până în 2015, cea mai mare parte a sumei neachitate fiind scadentă în acest an. În cazul în care, în 2015, Karjaportti nu îndeplinește anumite cerințe economice la sfârșitul procedurii de restructurare sub control judiciar (raportul între pasive și marja de exploatare mai mare de 4), municipiul Mikkeli va renunța la un maximum de [0-3] milioane EUR din creanțele restante.

(43) Creanțele celorlalți creditori vor fi reduse, de asemenea, la sfârșitul procedurii de restructurare sub control judiciar. Nordea Bank va renunța la maximum [0-3] milioane EUR, iar Nordea Financing va renunța la maximum [0-2] milioane EUR. Creanța Finnvera va fi redusă cu maximum [0-2] milioane EUR. Creanța […] nu va fi redusă. Conform programului de restructurare, sumele cu care se reduc datoriile garantate sunt calculate în funcție de valoarea gajurilor pentru împrumuturile garantate în două scenarii diferite: în primul scenariu, Karjaportti își continuă activitatea; în al doilea scenariu, Karjaportti își modifică sau încetează activitatea, ceea ce presupune executarea garanțiilor. Cele două valori au fost stabilite prin două evaluări independente. Suma concretă scăzută din datoria garantată a fost stabilită apoi pentru fiecare creditor în parte, în funcție de rangul creditorului și după compararea valorilor în cele două scenarii diferite.

Achiziționarea de acțiuni de la Karjaportti (măsura nr. 7)

(44) La 2 septembrie 2005, Karjaportti a vândut 50 % din acțiunile deținute în cadrul societății imobiliare Kiinteistö Oy Suksimäki către o societate deținută de municipiului Mikkeli, la un preț de achiziție de 860000 EUR.

Conversia dobânzilor neachitate în împrumuturi (măsura nr. 8)

(45) Karjaportti nu a plătit dobândă pentru creanțele garantate ale municipiului Mikkeli între 16 decembrie 2004 și 19 decembrie 2005. Respectivele dobânzi au o valoare de 281982 EUR și au fost transformate într-un împrumut scadent la sfârșitul anului 2010, prin decizia consiliului local Mikkeli din 19 decembrie 2005. Dobânda împrumutului este EURIBOR 3 luni plus 0,3 %. Rambursarea ar fi trebuit să înceapă în martie 2009, în patru tranșe egale plătibile de două ori pe an; astfel, în fiecare dintre anii 2009 și 2010 urma să se achite câte o sumă de 144991 EUR. Rambursarea sumelor datorate a fost amânată cel puțin parțial (a se vedea măsura nr. 12).

(46) Conversia dobânzilor neachitate în împrumuturi în anul 2005 a fost prevăzută, în principiu, în programul de restructurare. Conform programului, de acest tratament urmau să beneficieze, în acest context, atât municipiul Mikkeli, cât și toți creditorii acoperiți de garanții. Astfel, la 28 decembrie 2005, [un creditor privat] a convertit dobânzile într-un împrumut în valoare de aproximativ 1623000 EUR, scadent la sfârșitul anului 2010. Dobânda aplicată era EURIBOR 3 luni plus 1,5 %. Rambursarea urma să înceapă în 2009. La 29 decembrie 2005, [un alt creditor privat] a convertit dobânzile într-un împrumut în valoare de aproximativ 1532500 EUR, scadent la sfârșitul anului 2010. Dobânda aplicată era EURIBOR 3 luni plus 2 %. Rambursarea urma să înceapă în 2009.

Ștergerea datoriilor în situațiile financiare din 2006 (măsura nr. 9)

(47) Printr-o decizie din 5 februarie 2007, comitetul executiv al municipiului Mikkeli a convenit ștergerea din situațiile financiare din 2006 a unei creanțe asupra Karjaportti în valoare de 274023 EUR. Ștergerea creanței nu a avut niciun efect asupra relației juridice între creditor și debitor și, în consecință, municipiul Mikkeli a continuat procedura de colectare a creanțelor.

Ștergerea datoriilor în situațiile financiare din 2008 (măsura nr. 10)

(48) Municipiul Mikkeli a șters o creanță incertă asupra Karjaportti, în valoare de 5,7 milioane EUR, din situațiile sale financiare din 2008. Ștergerea creanței nu a avut niciun efect asupra relației juridice între creditor și debitor și, în consecință, municipiul Mikkeli a continuat procedura de colectare a creanțelor.

Neaplicarea unei garanții planificate pentru 2009 (măsura nr. 11)

(49) Consiliul local Mikkeli a decis, la 8 decembrie 2008, să ofere o garanție absolută în valoare de 2,75 milioane EUR în privința unui împrumut pe care Tapiola urma să îl acorde Karjaportti. Consiliul local a mandatat comitetul executiv al municipiului să decidă condițiile de acordare a garanției absolute și, implicit, să aplice această garanție. Conform notificării, împrumutul ar fi trebuit să aibă o valoare de 5819807 EUR, la o dobândă de 3,65 %. Măsura notificată prevede o remunerare a garanției prin aplicarea unui comision forfetar de 4 %, iar garanția este valabilă timp de 10 ani.

(50) Decizia consiliului local Mikkeli nu a putut fi adoptată, ca urmare a depunerii unei contestații la instanța administrativă din Kuopio (Kuopion Hallinto-Oikeus). În urma acestei contestații, instanța a ordonat municipiului Mikkeli să oprească aplicarea garanției și să solicite aprobarea acestui ajutor de către Comisie.

(51) Deoarece consiliul local Mikkeli nu a adoptat decizia de oferire a garanției, Tapiola nu a mai acordat Karjaportti împrumutul. În cele din urmă, în martie 2010, Finlanda a retras notificarea garanției, după ce Karjaportti a renunțat la cererea de garantare, iar comitetul executiv al municipiului a decis, la 22 februarie 2010, să nu aplice decizia consiliului local.

Reeșalonarea datoriilor după 2009 (măsura nr. 12)

(52) Amânarea rambursării datoriilor garantate: Conform programului de restructurare aprobat de instanță, Karjaportti trebuia să ramburseze […] EUR în 2009 și […] EUR în 2010 din datoriile garantate restante (a se vedea tabelul VI). Potrivit notificării, rambursarea acestor sume ar fi trebuit amânată până cel târziu la 1 iulie 2015.

(53) Amânarea rambursării împrumutului acordat în 2005 (conversia dobânzilor restante): Karjaportti trebuia să ramburseze, în 2009 și 2010, câte 140991 EUR din suma restantă a dobânzilor convertite în împrumut (a se vedea considerentul 40). Potrivit notificării, rambursarea acestor sume ar fi trebuit amânată până în perioada 2011-2013.

(54) Instanța administrativă din Kuopio (Kuopion Hallinto-Oikeus) a interzis, la 4 februarie 2009, aplicarea deciziei consiliului local privind reeșalonarea datoriei. Cu toate acestea, se pare că o reeșalonare a datoriilor a avut totuși loc. Începând din mai 2009, Karjaportti a propus în mod regulat municipiului Mikkeli și creditorilor să amâne plata datoriilor scadente, permițând astfel continuarea funcționării cooperativei. Aceste propuneri au fost aprobate de comitetul executiv al municipiului Mikkeli.

Măsuri acordate de Finnvera

(55) Potrivit informațiilor transmise de Finlanda, Finnvera a acordat mai multe împrumuturi și garanții în favoarea Karjaportti în perioada 2004-2008.

(56) Finnvera este o societate de creditare specializată, deținută de statul finlandez, fiind agenția oficială de credit pentru export din Finlanda. Activitatea Finnvera se desfășoară conform obiectivelor politicilor de stat industriale și în materie de proprietate. Printre aceste obiective se numără: creșterea numărului de întreprinderi noi; furnizarea de fonduri pentru IMM-uri aflate în situații speciale; încurajarea dezvoltării, accesului internațional și exporturilor întreprinderilor. Se așteaptă ca, în cursul operațiunilor sale, Finnvera să adere la principiul autonomiei economice. Cu toate acestea, Finlanda acoperă o parte din pierderile din credite și garanții ale Finnvera; statul este direct responsabil pentru garanțiile interne și garanțiile pentru credit la export acordate de Finnvera, oferind totodată garanții pentru împrumuturile contractate de Finnvera. Aceste măsuri de stat privind Finnvera nu fac obiectul prezentei decizii; Comisia își rezervă dreptul de a le supune evaluării ulterior. Finnvera face obiectul Legii nr. 434/2003 privind procedura administrativă.

(57) În ceea ce privește guvernarea corporativă a Finnvera, Consiliul de supraveghere, care supraveghează gestionarea activității acestei societăți de către Consiliul director și directorul executiv, reprezintă proprietarul societății; în cazul Finnvera, acesta este statul. Membrii Consiliului de supraveghere sunt selectați din grupurile parlamentare ale partidelor politice, în funcție de reprezentarea acestora în Parlamentul finlandez. În plus, Consiliul de supraveghere al Finnvera include reprezentanți de organizații, în conformitate cu obiectivele de politică industriale ale societății. Consiliul director, format din 6-9 membri și doi membri adjuncți, aprobă strategia societății, situațiile financiare și raportul intermediar, stimulează dezvoltarea societății și se asigură că activitatea se desfășoară în conformitate cu legea și cu obiectivele stabilite de proprietar. Patru dintre membrii consiliului și cei doi membri adjuncți sunt aleși dintre candidații numiți de diferite ministere. Directorul executiv este responsabil pentru administrarea societății.

(58) Finnvera este scutită de plata impozitului pe profit începând din 25 septembrie 2007. Comisia a aprobat această scutire. Decizia de aprobare se bazează pe angajamentul oferit de autoritățile finlandeze, conform căruia Finnvera își va limita activitățile la administrarea schemelor de ajutor de stat.

Garanția acordată la 17 martie 2004 (măsura nr. 13)

(59) La 17 martie 2004, Finnvera a acordat o garanție de 100 % pentru un împrumut în valoare de 91000 EUR, cu un comision de garantare de 3 % pe an. Împrumutul, cu o durată de 3 ani, a fost acordat de Tapiola la o dobândă fixă de [2-5] % pe an. Împrumutul și garanția au fost oferite pentru a înlocui un împrumut acordat de Tapiola în 1992.

Împrumutul acordat la 12 ianuarie 2006 (măsura nr. 14)

(60) La 12 ianuarie 2006, Finnvera a acordat un împrumut în sumă de 180000 EUR, la o dobândă EURIBOR 6 luni + 2 % pe an. Împrumutul a fost acordat pentru dobânda acumulată pe durata procesului de restructurare, între 2 decembrie 2004 și 28 februarie 2008, care a fost convertită într-o nouă facilitate de credit. Împrumutul a fost garantat cu ipoteci pe proprietăți aflate în Tikkala, Lappeenranta și Kouvola și cu acțiuni la […]. Împrumutul este scadent la sfârșitul anului 2010, iar rambursarea ar fi trebuit să înceapă în 2009. La 23 noiembrie 2011, o sumă de […] EUR din capital era în continuare restantă. În același timp, creditorii privați […] și […] au convertit dobânzile în împrumuturi.

(61) La 28 decembrie 2005, [un creditor privat] a convertit dobânzile într-un împrumut în valoare de aproximativ 1623000 EUR, scadent la sfârșitul lui 2010. Dobânda aplicată este EURIBOR 3 luni plus 1,5 %. Rambursarea urma să înceapă în 2009.

(62) La 29 decembrie 2005, [un alt creditor privat] a convertit dobânzile într-un împrumut în valoare de aproximativ 1532500 EUR, scadent la sfârșitul lui 2010. Dobânda aplicată era EURIBOR 3 luni plus 2 %. Rambursarea urma să înceapă în 2009.

Garanția acordată la 14 septembrie 2006 (măsura nr. 15)

(63) La 14 septembrie 2006, Finnvera a acordat o contragaranție către […], în valoare de 300000 EUR, cu un comision de garantare de 1,65 % pe an plătit de Karjaportti. În schimb, […] a acordat o garanție către Karjaportti pentru aceeași sumă, la o dobândă de 1,25 %. Această garanție și contragaranția acopereau 16,7 % din suma de 1,8 milioane EUR a acordului de subcontractare încheiat între […] și Karjaportti. Durata garanției Finnvera era de 8 luni. Restul acordului de subcontractare era acoperit de garanții din partea […] și […] (825000 EUR, respectiv 675000 EUR), care au aplicat un comision de garantare de 1,75 %. Finnvera nu a participat la acordarea garanțiilor, ceea ce înseamnă că acestea nu erau contragarantate. Contragaranția Finnvera a expirat la 30 iunie 2007, fără a fi fost invocată. Astfel, Finnvera nu are obligații de plată aferente acestei garanții.

Împrumutul acordat la 6 iulie 2007 (măsura nr. 16)

(64) La iulie 2007, Finnvera a acordat un împrumut în valoare de 250000 EUR, la o dobândă EURIBOR 6 luni + 2,5 % pe an. Împrumutul avea o durată de șase luni și ar fi trebuit rambursat până la 15 ianuarie 2008. Până în prezent, împrumutul a fost rambursat doar parțial (sumă restantă la 23 noiembrie 2011: […]).

(65) În același timp, creditorii privați […] și […] au acordat împrumuturi în valoare de 800000 EUR, respectiv 650000 EUR, tot pe o perioadă de șase luni. Dobânda acestor împrumuturi era EURIBOR o lună plus 2 %. Rambursarea împrumuturilor acestora a fost, de asemenea, întârziată (sume restante la 23 noiembrie 2011: […] EUR și […] EUR).

(66) Pentru aceste două împrumuturi și împrumutul acordat de Finnvera, Karjaportti a prezentat următoarele garanții: o ipotecă comercială cu o valoare nominală de 1850067 EUR; acțiuni la societatea […]; și un cont bancar. Aceste garanții au fost împărțite între Finnvera, […] și […], în funcție de participarea la risc. În realitate, cei trei creditori aveau același rang și au împărțit garanția pe bază de procente (Finnvera: [0-30] %; [primul creditor privat]: [10-50] %; [al doilea creditor privat]: [10-50] %).

Garanția acordată la 9 ianuarie 2008 (măsura nr. 17)

(67) La 9 ianuarie 2008, Finnvera a acordat o contragaranție către […], în valoare de 280000 EUR, cu un comision de garantare de 2,5 % pe an plătit de Karjaportti. Contragaranția acoperea 80 % dintr-o garanție oferită de […] pentru Karjaportti, la 11 ianuarie 2008, în valoare de 350000 EUR, aferentă unui acord de subcontractare între […] și […]. […] a aplicat un comision de garantare de [0-3] %. Finnvera avea acces la o garanție sub forma unei participații la Karjaportti, în […]. Conform unei estimări a Finnvera din 8 ianuarie 2008, la momentul acordării contragaranției, aceste acțiuni aveau o valoare de garantare pentru Finnvera de […] EUR. Contragaranția a expirat la 28 februarie 2011, fără să fi fost efectuate plăți.

MOTIVELE INIȚIERII PROCEDURII

(68) Conform descrierii de la considerentele 2, 3 și 6, Comisia a decis la 8 aprilie 2009 să inițieze o procedură oficială de investigare (denumită în continuare prima decizie de inițiere a procedurii). La 15 decembrie 2009, această procedură oficială de investigare a fost extinsă pentru a cuprinde mai multe măsuri suplimentare (în continuare, a doua decizie de inițiere a procedurii).

Măsuri acordate de municipiul Mikkeli Garanția acordată la 12 iunie 2000 (măsura nr. 1)

(69) În prima sa decizie de inițiere a procedurii, Comisia își exprima îndoiala că măsura în cauză este conformă cu principiul investitorului privat în economia de piață. În primul rând, în conformitate cu Comunicarea Comisiei privind aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE ajutorului de stat sub formă de garanții (în continuare, Comunicarea privind garanțiile din 2000), în vigoare la momentul acordării măsurii, măsura poate constitui ajutor de stat deoarece acoperea 100 % din împrumutul în cauză. Această concluzie nu este modificată de Comunicarea privind garanțiile din 2008, în prezent în vigoare. În plus, acordarea garanției fără un comision de garantare, ceea ce înseamnă asumarea unui risc financiar fără nicio măsură compensatorie, nu poate fi considerată caracteristică pentru un operator de piață.

(70) În ceea ce privește compatibilitatea, Comisia avea îndoieli cu privire la posibilitatea de a califica garanția ca excepție în temeiul articolului 107 alineatul (3) din TFUE; conform unei evaluări preliminare, condițiile orientărilor comunitare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate (denumite în continuare Orientările S&R 1999) nu par a fi fost îndeplinite.

Atribuirea de terenuri (măsura nr. 2)

(71) În cea de a doua decizie de inițiere a procedurii, Comisia și-a exprimat îndoiala că vânzarea ar fi avut loc în conformitate cu principiul investitorului în economia de piață, deoarece cerințele Comunicării Comisiei privind elementele de ajutor de stat în vânzările de terenuri și clădiri de către autoritățile publice nu au fost îndeplinite. S-a considerat că nu a fost plătit un preț de piață, deoarece terenul a fost atribuit Karjaportti fără plată. În plus, Karjaportti nu a fost nevoită să suporte costurile nivelării terenului.

Achiziția de terenuri (măsura nr. 3)

(72) În cea de a doua decizie de inițiere a procedurii, Comisia și-a exprimat îndoiala că termenii și condițiile achiziției respectau principiul investitorului în economia de piață, deoarece Finlanda nu a prezentat probe potrivit cărora achiziția proprietăților ar fi avut loc în condiții de piață, precum o evaluare a proprietăților efectuată de către un expert independent.

Garanția acordată la 8 martie 2004 (măsura nr. 4)

(73) În cea de a doua decizie de inițiere a procedurii, Comisia își exprima îndoiala că măsura în cauză era conformă cu principiul investitorului privat în economia de piață. În primul rând, în conformitate cu Comunicarea privind garanțiile din 2000, în vigoare în momentul acordării, măsura poate constitui ajutor de stat deoarece acoperea 100 % din împrumutul în cauză. Această concluzie nu este modificată de Comunicarea privind garanțiile din 2008, în prezent în vigoare. În plus, acordarea garanției fără un comision de garantare, ceea ce înseamnă asumarea unui risc financiar fără nicio măsură compensatorie, nu poate fi considerată caracteristică pentru un operator de piață, în special într-o situație în care societatea era deja în dificultate.

(74) În ceea ce privește compatibilitatea măsurii, Comisia nu a primit suficiente informații care să îi permită să constate dacă au fost îndeplinite cerințele prevăzute de Orientările S&R 1999.

Garanția acordată la 10 mai 2004 (măsura nr. 5)

(75) Comisia avea îndoieli similare în ceea ce privește garanția acordată la 8 martie 2004.

Acordul pentru procedura de restructurare sub control judiciar (măsura nr. 6)

(76) În prima decizie de inițiere a procedurii, Comisia își exprima îndoiala că măsurile adoptate în timpul restructurării erau în conformitate cu principiul investitorului privat în economia de piață.

(77) Mai întâi, municipiul Mikkeli a acceptat reducerea dobânzilor pentru datoriile garantate, cu efectul că dobânzile aplicate erau mult inferioare ratei de referință pentru Finlanda de la momentul respectiv. Deoarece se consideră că rata de referință reprezintă rata pieței pentru societățile în bună stare economică, iar Karjaportti era în dificultate în momentul respectiv, Comisia a considerat puțin probabil ca un creditor privat să fi acordat împrumuturile la dobânzi atât de reduse.

(78) În ceea ce privește compatibilitatea măsurilor, în momentul inițierii deciziei, Comisia avea informații limitate despre măsurile de restructurare adoptate de Karjaportti începând din 2004. S-a considerat că restructurarea continuă nu a avut succes, având în vedere că autoritățile fiscale au solicitat falimentul Karjaportti în decembrie 2008. Astfel, Comisia avea îndoieli că viabilitatea pe termen lung a societății putea fi obținută prin măsurile de restructurare întreprinse. În ceea ce privește celelalte criterii pentru ajutorul de restructurare prevăzute de Orientările S&R din 2004, Comisia nu a putut stabili, în lipsa unei notificări și a unui plan de restructurare, dacă celelalte cerințe ale Orientărilor S&R din 2004 au fost îndeplinite.

Achiziționarea de acțiuni de la Karjaportti (măsura nr. 7)

(79) În cea de a doua decizie de inițiere a procedurii, Comisia și-a exprimat îndoiala că măsura în cauză era conformă cu principiul investitorului privat în economia de piață, deoarece Finlanda nu a prezentat probe conform cărora achiziționarea acțiunilor a avut loc în condiții de piață.

Conversia dobânzilor neachitate în împrumuturi (măsura nr. 8)

(80) În ceea ce privește conversia dobânzilor neachitate într-un împrumut, municipiul Mikkeli a acceptat să aplice o dobândă foarte redusă pentru împrumut. În realitate, creditorii privați care își convertesc dobânzile neachitate negociază dobânzi mai mari, motiv pentru care Comisia s-a întrebat dacă o astfel de abordare ar fi putut să fie conformă cu principiul investitorului în economia de piață.

Ștergerea datoriilor în situațiile financiare din 2006 și 2008 (măsura nr. 9 și măsura nr. 10)

(81) În cea de a doua decizie de inițiere a procedurii, Comisia a considerat că, dacă ștergerea datoriilor din situațiile financiare din 2006 și 2008 includea, de asemenea, încetarea obligației juridice, aceasta conferea un avantaj în favoarea Karjaportti. Comisia avea îndoieli că un investitor privat în economia de piață ar fi acționat în aceeași manieră.

Neaplicarea unei garanții planificate pentru 2009 (măsura nr. 11)

(82) În prima decizie de inițiere a procedurii, Comisia și-a exprimat îndoiala că municipiul Mikkeli ar fi acționat asemeni unui investitor privat în economia de piață atunci când a acordat garanția și a formulat concluzia preliminară potrivit căreia garanția presupunea ajutor de stat. În ceea ce privește compatibilitatea, Comisia avea îndoieli că garanția respecta Orientările S&R din 2004, deoarece principiul prima și ultima dată nu părea să fi fost respectat. În plus, comisionul de garantare și dobânda împrumutului erau prea reduse pentru a îndeplini condițiile de la punctul 25 litera (a) din orientări, iar garanția nu era conformă cu punctul (25) litera (c) din orientări, deoarece nu era limitată la șase luni.

Reeșalonarea datoriilor după 2009 (măsura nr. 12)

(83) În prima decizie de inițiere a procedurii, Comisia se îndoia că municipiul Mikkeli a acționat asemeni unui creditor privat dintr-o economie de piață atunci când a acceptat reeșalonarea datoriilor și a formulat concluzia preliminară potrivit căreia garanția presupunea ajutor de stat. În ceea ce privește compatibilitatea, Comisia avea îndoieli că reeșalonarea datoriilor respecta Orientările S&R din 2004, deoarece principiul prima și ultima dată nu pare a fi fost respectat. În plus, reeșalonarea datoriilor nu îndeplinea condițiile pentru a fi considerată ajutor de salvare. Nu era limitată la o perioadă de șase luni și, astfel, nu respecta punctul 25 litera (c) din orientări.

Măsurile acordate de Finnvera (măsurile 13-17)

(84) În cea de a doua decizie de inițiere a procedurii, Comisia a considerat că măsurile au fost acordate din resurse de stat și erau imputabile statului, deoarece Finnvera este deținută în proporție de 100 % de statul finlandez. În ceea ce privește împrumuturile, Comisia și-a exprimat îndoiala că dobânda aplicată depășea ratele de referință relevante. În plus, nu dispunea de suficiente informații pentru a stabili dacă măsurile au fost acordate împreună, în condiții similare cu cele oferite de investitori privați. În ceea ce privește garanțiile, Comisia avea îndoieli că acestea au fost acordate conform schemelor existente, deoarece garanțiile acordate unei societăți mari aflată în dificultate nu se încadrează în astfel de scheme. Dacă măsurile au fost acordate în afara unei scheme de ajutor existente, Comisia se îndoia că acestea respectau principiul investitorului în economia de piață.

OBSERVAȚIILE FINLANDEI Măsurile acordate de municipiul Mikkeli Garanția acordată la 12 iunie 2000 (măsura nr. 1)

(85) Autoritățile finlandeze susțin că garanția nu ar trebui considerată ajutor de stat, deoarece Karjaportti ar fi avut, probabil, capacitatea de a obține o astfel de garanție pe piețele private de capital. Autoritățile finlandeze amintesc că Tapiola a acordat împrumutul care a fost acoperit cu garanția în cauză în cadrul unui pachet de finanțare în valoare de 25 milioane EUR pentru investiții în unitatea de producție Tikkala. La finanțare au contribuit și alte părți. Sprijinul statului pentru investiție a constat în atribuirea terenului și suportarea costurilor de nivelare a terenului de către municipiul Mikkeli (a se vedea considerentele 89 și 90), împrumuturile și garanțiile acordate de Finnvera și subvențiile directe acordate de Ministerul Comerțului și Industriei.

(86) În plus, Finlanda susține că municipiul Mikkeli trata în mod egal toate societățile care solicitau garanții.

(87) Finlanda consideră că, în cazul în care măsurile ar fi considerate ajutor de stat, acest ajutor ar fi compatibil cu piața internă, întrucât a fost acordat în conformitate cu orientările privind ajutorul național regional (Orientările privind ajutoarele regionale din 1998). Societățile mari erau eligibile pentru măsuri de ajutor regional în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (a) din TFUE dacă măsurile nu depășeau procentul de 24 % din costurile nete eligibile. Această condiție a fost îndeplinită. Finlanda a prezentat un calcul potrivit căruia echivalentul subvenție brută continua să rămână sub 24 % și după luarea în considerare a întregului ajutor de stat acordat pentru investiție.

Atribuirea de terenuri (măsura nr. 2)

(88) Finlanda susține că valoarea contabilă curentă a parcelei nu este un indicator comparabil pentru stabilirea valorii parcelei la momentul transferului. Municipiul Mikkeli estimează valoarea de piață a terenului în momentul atribuirii la 300000 EUR. Potrivit autorităților finlandeze, costul nivelării terenului a fost de 2 milioane FIM (336376 EUR).

(89) Finlanda consideră că transferul parcelei de teren și suportarea costurilor nivelării terenului sunt conforme cu Orientările privind ajutoarele regionale din 1998 (a se vedea considerentul 87).

Achiziția de terenuri (măsura nr. 3)

(90) Potrivit autorităților finlandeze, achiziția proprietăților din anul 2002 avea legătură cu proiectul de construcție a unității de producție Tikkala pentru care Karjaportti avea nevoie de finanțare. Finlanda susține că proprietățile au fost achiziționate la prețul pieței. Evaluarea a luat în considerare faptul că proprietățile au fost achiziționate pentru a fi transformate, prin modificarea planurilor, în clădiri predominant pentru uz rezidențial, în timp ce o parte a zonei își păstra destinația comercială. În plus, proprietățile erau grevate de ipoteci acordate unor creditori privați (una dintre cele șase avea o ipotecă totală de aproximativ 9,6 milioane EUR), ceea ce confirmă faptul că valoarea proprietăților era mai mare decât prețul de achiziție. Astfel, municipiul Mikkeli a respectat principiul investitorului în economia de piață, iar achiziția nu a conținut ajutor de stat.

Garanția acordată la 8 martie 2004 (măsura nr. 4)

(91) Finlanda declară că împrumutul garantat a fost acordat pentru compensarea unui vechi împrumut pentru pensii din 1992. La acel moment, împrumutul pentru pensii era garantat de municipiul Mikkeli, Finnvera și […]. Municipiul Mikkeli a primit o contragaranție sub forma unei ipoteci în valoare de 7,5 milioane FIM (1261409 EUR) asupra unei proprietăți a Karjaportti. Atunci când a acordat garanția, la 8 martie 2004, municipiul Mikkeli a păstrat această ipotecă.

(92) Autoritățile finlandeze argumentează că prima garanție a fost acordată înainte de aderarea Finlandei la UE. Atunci când municipiul Mikkeli a acordat garanția nouă, la 8 martie 2004, nu s-a acordat un ajutor nou, deoarece prima garanție a fost transformată într-o garanție nouă, fiind păstrate și contragaranții suficiente. În plus, în același timp, Karjaportti a primit împrumuturi și din partea altor garanți ai împrumutului pentru pensii din 1992.

(93) În sfârșit, autoritățile finlandeze contestă că, în primăvara 2004, Karjaportti se afla în dificultate în sensul Orientărilor S&R din 1999. Potrivit afirmațiilor Finlandei, previziunile privind piața erau pozitive în prima jumătate a anului 2004, iar Karjaportti prevăzuse în buget un profit de 3 milioane EUR pentru 2004. În plus, Karjaportti putea obține împrumuturi de la creditori privați la dobânzi relativ reduse în primăvara și vara 2004. În sfârșit, în decembrie 2004, Karjaportti a fost considerată o întreprindere viabilă atunci când creditorii săi au aprobat restructurarea în pofida dificultăților financiare prelungite. În caz contrar, Karjaportti ar fi fost declarată falimentară.

Garanția acordată la 10 mai 2004 (măsura nr. 5)

(94) Autoritățile finlandeze consideră garanția ca fiind o continuare a finanțării furnizate de municipiul Mikkeli pentru investiția în unitatea de producție Tikkala din anul 2000. Garanția a fost acordată pentru finalizarea planului original de investiții inițiat în 2000. În momentul acordării garanției, Karjaportti nu se afla în dificultate în sensul Orientărilor S&R din 1999, după cum se constatase deja pentru garanția acordată în martie 2004 (a se vedea considerentul 93).

(95) Potrivit autorităților finlandeze, dacă garanția ar fi conținut ajutor de stat, acesta ar fi fost compatibil, deoarece era conform cu Orientările privind ajutoarele regionale din 1998. Societățile mari sunt eligibile pentru măsuri de ajutor regional în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (a) din TFUE dacă măsurile nu depășesc procentul de 24 % din costurile nete eligibile. Această condiție era îndeplinită, deoarece elementul de ajutor era de numai 57835 EUR, în timp ce investiția totală a Karjaportti în Tikkala era de […] EUR.

Procedura de restructurare sub control judiciar (măsura nr. 6)

(96) Autoritățile finlandeze susțin că toate măsurile au fost adoptate în contextul lansării procedurii de restructurare sub control judiciar. Conform jurisprudenței Curții de Justiție, legislația privind recuperările sub control judiciar și procedurile de insolvență nu justifică, în sine, tratarea respectivei legislații ca reprezentând ajutor.

(97) În al doilea rând, pe durata procedurii nu au fost acordate împrumuturi noi, dar plata datoriilor contractate anterior restructurării a fost reeșalonată în conformitate cu legislația națională privind restructurarea întreprinderilor, care tratează creditorii în mod egal. Pe lângă creanțele municipiului Mikkeli, pe durata procedurii au fost reeșalonate, de asemenea, și creanțele actorilor privați. Creditorii Karjaportti au fost împărțiți în mai multe grupuri. Creanțele fiecărui grup de creditori au făcut obiectul unor condiții egale și similare. Finlanda subliniază că acest lucru este adevărat în special în ceea ce privește creanțele garantate ale municipiului Mikkeli. Astfel, se poate considera că municipiul Mikkeli a acționat asemeni unui investitor privat în economia de piață atunci când a acceptat procedura de restructurare sub control judiciar.

(98) În plus, conform autorităților finlandeze, municipiul Mikkeli a considerat că este mai avantajos să reeșaloneze datoriile decât să permită Karjaportti să intre în faliment și să se închidă definitiv, fapt subliniat și în bilanțul de lichidare anexat la programul de restructurare.

(99) În ceea ce privește compatibilitatea măsurilor în temeiul Orientărilor S&R din 1999, autoritățile finlandeze argumentează că o societate supusă procedurii de restructurare ar trebui, în general, să fie considerată drept o societate în dificultate în sensul orientărilor. Finlanda adaugă că procedura de restructurare nu a presupus ajutor de stat și că municipiul Mikkeli nu a acordat măsuri de sprijin pe durata procedurii de restructurare.

(100) În continuare, autoritățile finlandeze prezintă argumente pentru fiecare din măsurile acordate: în ceea ce privește activarea garanției din partea municipiului Mikkeli pentru împrumutul acordat în 2000, autoritățile finlandeze susțin că municipiul Mikkeli nu a acordat împrumuturi noi în favoarea Karjaportti, ci doar a devenit creditor la solicitarea Tapiola în momentul începerii procedurii de restructurare sub control judiciar, ceea ce a reprezentat o măsură obișnuită în cadrul unei astfel de proceduri de restructurare. În ceea ce privește termenii și condițiile de rambursare a împrumutului, Finlanda precizează că acestea au fost specificate în programul de restructurare și erau similare pentru toți creditorii din cadrul aceluiași grup de creditori.

(101) În privința taxelor restante, autoritățile finlandeze arată că acestea sunt datorate departamentului pentru impozite pe proprietate, departamentului de gospodărire a apelor și departamentului de gestionare a deșeurilor ale municipiului. Creanțele constau în taxe neachitate care s-au acumulat anterior începerii procedurii de restructurare sub control judiciar. Municipiul Mikkeli nu a acordat garanții pentru sumele restante, deoarece acestea reprezentau creanțe ale municipiului. Astfel, la începerea procedurii de restructurare sub control judiciar, acestea au fost introduse în programul de restructurare sub forma unei singure sume.

Achiziționarea de acțiuni de la Karjaportti (măsura nr. 7)

(102) Finlanda susține că acțiunile societății imobiliare Kiinteistö Oy Suksimäki au fost achiziționate la prețul pieței de la Karjaportti. Finlanda a prezentat o declarație a unui evaluator independent, conform căreia valoarea acțiunilor se ridica la aproximativ 1 milion EUR, având în vedere nivelul de piață al chiriilor. Această valoare a fost ajustată în funcție de nivelul efectiv de închiriere, iar acțiunile au fost achiziționate la un preț de 860000 EUR. Prin urmare, transferul de proprietate nu a inclus niciun element de ajutor.

Conversia dobânzilor neachitate în împrumuturi (măsura nr. 8)

(103) În ceea ce privește conversia dobânzii neachitate în împrumut, Finlanda argumentează mai întâi că neplata dobânzilor este o măsură tipică în cadrul procedurilor de restructurare sub control judiciar. Conversia unor astfel de dobânzi neachitate în împrumuturi, care vor avea un rang superior altor împrumuturi, este permisă de legislația finlandeză. În plus, autoritățile finlandeze consideră că decizia de conversie a dobânzilor neachitate într-un împrumut a fost adoptată cu respectarea principiului investitorului privat în economia de piață, deoarece creditorii privați au convertit creanțele sub formă de dobânzi neachitate în împrumuturi, împreună cu municipiul Mikkeli.

Ștergerea datoriilor în situațiile financiare din 2006 și 2008 (măsura nr. 9 și măsura nr. 10)

(104) Autoritățile finlandeze confirmă că înregistrarea datoriilor sub formă de pierderi este doar o simplă operațiune contabilă a creditorului, care respectă principiul prudenței și dispozițiile corespunzătoare din Legea contabilității 1336/1997. Finlanda argumentează că ștergerea datoriilor nu are niciun efect asupra relației juridice între creditor și debitor, ceea ce înseamnă că nu s-a renunțat la recuperarea acestora. Municipiul Mikkeli a confirmat că nu a șters datoriile înregistrate sub formă de pierderi și că va continua colectarea acestora. Datoriile fac parte din datoriile garantate incluse în procedura de restructurare sub control judiciar.

Neaplicarea unei garanții planificate pentru 2009 (măsura nr. 11)

(105) Înainte de a retrage notificarea garanției în martie 2010, Finlanda susținea că garanția era compatibilă cu Orientările S&R din 2004. În contextul retragerii notificării, argumentele Finlandei nu sunt prezentate în mod detaliat.

Reeșalonarea datoriilor după 2009 (măsura nr. 12)

(106) Finlanda a argumentat că reeșalonarea datoriilor este o măsură caracteristică procedurilor de restructurare sub control judiciar și nu presupune ajutor de stat. Conform autorităților finlandeze, creditorii Karjaportti au acceptat că reeșalonarea datoriilor reprezenta o alternativă rezonabilă de protecție a propriilor creanțe. Finlanda a informat Comisia că reeșalonarea notificată nu a fost aplicată, aceasta fiind oprită de către instanța administrativă din Kuopio (Kuopion Hallinto-Oikeus). Autoritățile finlandeze au explicat că datoriile Karjaportti au fost totuși reeșalonate în urma câtorva propuneri ale întreprinderii din perioada 2009-2011, care au fost acceptate de municipiul Mikkeli. Autoritățile finlandeze declară că reeșalonarea respectă principiul investitorului în economia de piață, deoarece municipiul Mikkeli și toți ceilalți creditori au aplicat această măsură în condiții de egalitate.

Măsurile acordate de Finnvera Garanția acordată la 17 martie 2004 (măsura nr. 13)

(107) Autoritățile finlandeze consideră că garanția a fost acordată în conformitate cu Comunicarea privind garanțiile din 2000. În orice caz, garanția nu presupunea ajutor de stat. Mai întâi, riscul Finnvera nu a crescut, deoarece garanția a înlocuit o garanție acordată anterior de Finnvera (în 1992) pentru un împrumut pentru pensii. Acest împrumut a fost înlocuit de un nou împrumut pentru pensii în 2004, pentru care Finnvera a acordat garanția în cauză. În plus, doi creditori privați au acordat simultan facilități de credit în favoarea Karjaportti, pentru a-i permite acesteia să finanțeze amânarea plăților din 2004. În plus, garanția a făcut obiectul unui comision ridicat, iar elementul de ajutor al garanției era inferior pragului de-minimis. În sfârșit, previziunile referitoare la starea economică a Karjaportti erau pozitive în momentul acordării garanției.

Împrumutul acordat la 12 ianuarie 2006 (măsura nr. 14)

(108) Finlanda consideră că împrumutul acordat în 2006 nu presupunea ajutor de stat, deoarece Finnvera a acționat asemeni unui creditor privat în economia de piață atunci când a convertit dobânda neachitată într-un împrumut nou, conform cu programul de restructurare. În plus, creditorii privați și-au convertit dobânzile neachitate în împrumuturi noi cu puțin timp înainte ca Finnvera să facă același lucru și în condiții similare.

Garanția acordată la 14 septembrie 2006 (măsura nr. 15)

(109) Finlanda consideră că garanția a fost acordată în conformitate cu Comunicarea privind garanțiile din 2000. În orice caz, garanția nu presupune ajutor de stat, deoarece acoperă doar 16,7 % din suma de 1,8 milioane EUR, iar creditorii privați au acoperit restul acestei sume prin garanții.

Împrumutul acordat la 6 iulie 2007 (măsura nr. 16)

(110) Finlanda consideră că împrumutul acordat în 2007 nu conținea ajutor de stat, deoarece Finnvera a acționat împreună cu doi creditori privați care au acordat împrumuturi noi în același timp și în condiții asemănătoare. În plus, împrumutul a fost garantat prin ipoteci imobiliare și comerciale de valoare.

Garanția acordată la 9 ianuarie 2008 (măsura nr. 17)

(111) Finlanda consideră că contragaranția a fost acordată în conformitate cu Comunicarea privind garanțiile din 2000. În orice caz, garanția nu presupune ajutor de stat, întrucât cealaltă parte implicată era un creditor privat, iar comisionul de garantare impus de Finnvera era considerabil mai ridicat decât comisionul impus de creditorul privat.

OBSERVAȚIILE PĂRȚILOR INTERESATE

(112) Partea interesată a prezentat observații numai în privința măsurilor 1, 2, 3, 5, 7, 9 și 10.

Garanția acordată la 12 iunie 2000 (măsura nr. 1)

(113) Partea interesată declară că garanția a fost acordată pentru garantarea unui împrumut în valoare de 25 milioane FIM, pentru investiția într-o unitate nouă de producție.

Atribuirea de terenuri (măsura nr. 2)

(114) Partea interesată susține că a fost alocată o parcelă în favoarea Karjaportti, iar municipiul Mikkeli s-a angajat să efectueze toate lucrările de construcție urbană și alte lucrări tehnice necesare, în valoare totală de 2,5 milioane FIM. Karjaportti a plătit 1,2 milioane FIM pentru parcela de teren. În contabilitatea Karjaportti, parcela este evaluată la 403000 EUR, iar partea interesată se întreabă dacă această alocare de teren poate fi considerată ajutor de stat.

Achiziția de terenuri (măsura nr. 3)

(115) Partea interesată susține că municipiul Mikkeli a achiziționat șase clădiri industriale abandonate din Mikkeli, pentru care a plătit o sumă totală de 6,7 milioane EUR. Un investitor care acționează conform principiului investitorului în economia de piață nu ar fi oferit un astfel de preț pentru proprietăți ale unei societăți aflate în grave dificultăți financiare.

Garanția acordată la 10 mai 2004 (măsura nr. 5)

(116) Potrivit afirmațiilor părții interesate, Karjaportti avea grave dificultăți în momentul acordării garanției. Societatea avea deja datorii substanțiale față de municipiul Mikkeli și de grupul de societăți deținute de municipiul Mikkeli.

Achiziționarea de acțiuni de la Karjaportti (măsura nr. 7)

(117) Partea interesată susține că prețul plătit pentru acțiunile societății imobiliare era mai mare decât valoarea contabilă a acțiunilor.

Ștergerea datoriilor în situațiile financiare din 2006 și 2008 (măsura nr. 9 și măsura nr. 10)

(118) Partea interesată a prezentat o copie a procesului verbal al ședinței comitetului executiv al municipiului Mikkeli din 5 februarie 2007, în care s-a decis ștergerea datoriilor din declarațiile financiare din 2006. În plus, partea interesată precizează că era cel puțin neobișnuit ca municipiul Mikkeli să șteargă milioane de euro din datoria Karjaportti în situațiile financiare din 2008 și se întreabă de ce municipiul Mikkeli era pregătit să ofere, în același timp, garanții suplimentare în favoarea Karjaportti.

EVALUARE

(119) Articolul 107 alineatul (1) din TFUE stipulează că sunt incompatibile cu piața internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre.

(120) Condițiile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din TFUE sunt cumulative, astfel încât o măsură poate fi considerată ajutor de stat dacă toate condițiile sunt îndeplinite simultan.

(121) În timp ce articolul 107 alineatul (1) din TFUE interzice în mod general acordarea de ajutor de stat pe teritoriu Uniunii, la articolul 107 alineatele (2) și (3) din TFUE se prevăd exceptări de la regula generală prevăzută la articolul 107 alineatul (1) din TFUE, potrivit căreia ajutorul de stat este incompatibil cu piața internă.

(122) În cele ce urmează, Comisia evaluează existența ajutorului de stat pentru fiecare dintre măsurile descrise. Dacă o măsură conține ajutor de stat, Comisia evaluează compatibilitatea respectivei măsuri de ajutor. Comisia face distincție între măsurile retrase, măsurile acordate de municipiul Mikkeli și măsurile acordate de Finnvera. Într-o primă etapă, se stabilește momentul în care Karjaportti poate fi considerată întreprindere în dificultate.

Întreprindere în dificultate

(123) În ceea ce privește atât existența ajutorului de stat, cât și compatibilitatea măsurilor în cauză, este relevant dacă beneficiarul se afla în dificultate în momentul acordării măsurilor. Întrebarea dacă întreprinderea Karjaportti se afla dificultate trebuie evaluată în conformitate cu Orientările S&R din 1999, pentru perioada până la 9 octombrie 2004, data la care orientările menționate au expirat. Începând de la 10 octombrie 2004 se aplică Orientările S&R din 2004.

(124) Conform Orientărilor S&R din 1999, o întreprindere poate fi considerată în dificultate atunci când întrunește așa-numitele criterii extreme prevăzute la punctul 5 din orientările menționate: atunci când pierde mai mult de jumătate din capitalul social sau când este supusă unor proceduri colective de insolvabilitate în conformitate cu legislația națională. Dacă aceste criterii nu sunt întrunite, o întreprindere poate totuși să prezinte simptomele obișnuite ale unei întreprinderi aflate în dificultate, astfel cum sunt prevăzute la punctul 6 din Orientările S&R din 1999, precum un nivel ridicat de pierderi, diminuarea cifrei de afaceri, creșterea stocurilor, capacitate în exces neutilizată, scăderea fluxurilor de numerar, îndatorare în creștere, creșterea cheltuielilor cu dobânzile și scăderea sau pierderea valorii activelor (așa-numitele criterii secundare). Orientările S&R din 2004 conțin criterii extreme și secundare similare la punctele 10 și 11.

(125) În acest context, Comisia observă că, în anul 2000, Karjaportti nu a înregistrat pierderi de capital și nici a prezentat simptomele unei întreprinderi în dificultate. În fapt, Karjaportti pare să fi fost o întreprindere sănătoasă, cu o cifră de afaceri ridicată, un rezultat operațional pozitiv, capital social stabil și rezerve relativ ridicate în perioada 2000-2002 (a se vedea și tabelul 1).

(126) Situația a devenit mai îngrijorătoare în următorii ani. Cifra de afaceri era în scădere, iar pierderile au crescut accelerat între 2003 și 2004. Datoriile se acumulau și, deja la începutul lui 2004, beneficiarul a început să reeșaloneze datoriile și a fost nevoit să solicite creditorilor o amânare a plăților scadente. De asemenea, Karjaportti pare să fi avut unele capacități în exces. În plus, trebuie luat în considerare faptul că, încă din 2004, pierderile Karjaportti nu mai erau acoperite de fondul de rezervă (a se vedea tabelul I).

(127) Conform situațiilor financiare ale Karjaportti, capitalul social al întreprinderii aproape a dispărut în 2004, când a scăzut dramatic la mai puțin de o zecime din valoarea sa comparativ cu anul 2003. După acest moment, capitalurile proprii ale întreprinderii au avut valoare negativă, cu tendință de creștere în ultimii ani. Karjaportti a suferit pierderi în fiecare an începând din 2003, cu excepția anului 2006. Profitul înregistrat în 2006 nu poate fi perceput ca semn de redresare a întreprinderii, deoarece nu este rezultatul activității sale principale. Profitul operațional al Karjaportti a rămas negativ, la fel ca în anii precedenți și următori. Profitul din 2006 a fost insuficient pentru a compensa atât deficitul acumulat în exercițiile contabile anterioare, cât și capitalurile proprii negative. În general, situația financiară a Karjaportti a rămas vădit nefavorabilă. În 2008, Karjaportti a fost introdusă de două ori în procedură de insolvență de către autoritățile fiscale.

(128) Având în vedere elementele prezentate la considerentele 125-127, se poate concluziona că întreprinderea Karjaportti este, de la începutul anului 2004, o întreprindere în dificultate în sensul punctului 5 din Orientările S&R din 1999 și, respectiv, al punctului 11 din Orientările S&R din 2004. În 2008, atunci când Karjaportti a făcut obiectul procedurii de faliment, îndeplinea, de asemenea, criteriile de întreprindere în dificultate prevăzute la punctul 10 litera (c) din Orientările S&R din 2004.

Măsurile retrase Neaplicarea unei garanții planificate pentru 2009 (măsura nr. 11)

(129) În conformitate cu articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (regulamentul de procedură), un stat membru poate retrage notificarea după inițierea procedurii oficiale de investigare, înaintea adoptării de către Comisie a unei decizii privind existența unui ajutor în cazul măsurii notificate. Într-un astfel de caz, Comisia decide închiderea procedurii, întrucât nu are obiect.

(130) Deoarece decizia consiliului local Mikkeli de a oferi Karjaportti o garanție nu a fost aplicată, iar comitetul executiv al municipiului a decis, în februarie 2010, să nu aplice această garanție, Finlanda a retras notificarea garanției în martie 2010. Astfel, în ceea ce privește garanția, investigația a rămas fără obiect.

Măsurile acordate de municipiul Mikkeli Garanția acordată la 12 iunie 2000 (măsura nr. 1) și atribuirea terenului (măsura nr. 2)

(131) Garanția (măsura nr. 1): astfel cum s-a arătat la considerentele (14)-(16), municipiul Mikkeli a acordat garanția în iunie 2000 și a efectuat plățile în baza garanției în decembrie 2004. După ce municipiul Mikkeli a devenit creditor al Karjaportti, condițiile de împrumut s-au modificat în cursul procedurii de restructurare sub control judiciar (pentru detalii, a se vedea considerentele 34-39).

(132) Prin urmare, trebuie distinse câteva etape. Întrucât ajutorul este acordat în momentul furnizării unei garanții de stat, plățile efectuate de stat conform condițiilor de garantare nu trebuie considerate ajutor de stat. Pe de altă parte, modificarea condițiilor împrumutului după ce garantul, în persoana statului, a devenit creditor poate presupune ajutor de stat. În continuare se analizează dacă garanția acordată în iunie 2000 constituie ajutor de stat. Întrebarea dacă modificarea condițiilor împrumutului ar implica prezența unui ajutor de stat este evaluată împreună cu măsura nr. 6 (a se vedea considerentele 188-195).

(133) Garanția a fost oferită de municipiul Mikkeli și, în consecință, constă în resurse de stat și este imputabilă statului.

(134) Pentru a conține ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, o măsură trebuie să confere un avantaj pe care o întreprindere nu l-ar fi obținut în condiții de piață normale. Pentru efectuarea acestei evaluări, Comisia va utiliza Comunicarea privind garanțiile din 2000, în vigoare la momentul acordării măsurii. Totuși, după cum jurisprudența Curții arată în mod clar, la întrebarea dacă un ajutor este un ajutor de stat în sensul tratatului trebuie să se răspundă pe baza unor elemente obiective care se apreciază la data la care Comisia adoptă decizia. Prin urmare, pentru această evaluare, Comisia va utiliza Comunicarea privind garanțiile din 2008.

(135) Conform punctului 3.2 din Comunicarea privind garanțiile din 2008, existența unui ajutor de stat în cazul unei garanții individuale de stat poate fi exclusă dacă sunt îndeplinite patru condiții cumulative: (a) persoana creditată nu se află în dificultate financiară […], (b) gradul de acoperire oferită de garanție poate fi determinat în mod corespunzător în momentul acordării garanției, […] (c) garanția nu acoperă mai mult de 80 % din creditul neachitat sau altă obligație financiară […], (d) pentru garanție se achită prețul corespunzător prețului pieței […].

(136) În cazul de față, persoana creditată nu se afla în dificultate financiară în momentul acordării garanției (a se vedea considerentele 123-128). Cu toate acestea, garanția evaluată acoperă 100 % din împrumut.

(137) În plus, garanția a fost acordată fără perceperea unui comision de garantare, chiar dacă însăși autoritatea care a oferit garanția recunoștea existența unui factor de risc ridicat. În timp ce autoritățile finlandeze argumentează că societatea Karjaportti ar fi putut obține o garanție similară pe piață, Comisia este de părere că o primă de garantare cu valoare zero nu poate fi considerată ca fiind apropiată de prima de pe piață aplicabilă în momentul acordării garanției. Garanția acoperea 100 % din împrumutul în cauză, ceea ce înseamnă că autoritatea care a acordat garanția suporta singură riscul intrării în incapacitate de plată a beneficiarului, iar garanția a fost acordată sub formă de garanție absolută, prin care garantul purta întreaga responsabilitate pentru datoria principală, aceasta devenind asimilabilă propriei sale datorii, astfel încât creditorul putea solicita rambursarea datoriei principale de la garant după ce aceasta devenea scadentă.

(138) Prin urmare, în cazul de față, contrar opiniei autorităților finlandeze, Comisia consideră că măsura nu poate fi lipsită de elementul de ajutor.

(139) Argumentul autorităților finlandeze potrivit căruia măsura a fost acordată împreună cu alte părți poate fi respins, deoarece, conform informațiilor furnizate de Finlanda, celelalte părți care au participat la investiție erau deținute tot de stat. Prin urmare, se consideră că măsura conferă un avantaj în favoarea Karjaportti.

(140) Pentru a fi considerată ajutor de stat, o măsură trebuie să fie specifică sau selectivă în sensul că favorizează anumite întreprinderi sau producția anumitor bunuri. Măsura supusă evaluării a fost acordată în favoarea Karjaportti, o întreprindere specifică. Prin urmare, Comisia consideră că măsura adoptată constituie un avantaj selectiv în favoarea beneficiarului.

(141) În sfârșit, Comisia trebuie să analizeze dacă măsura adoptată de municipiul Mikkeli în favoarea Karjaportti amenință să denatureze concurența și să afecteze schimburile comerciale între statele membre, prin oferirea unui avantaj acestei întreprinderi în detrimentul (posibililor) concurenți care nu beneficiază de sprijin din partea statului. Între statele membre există schimburi comerciale cu produse din carne, care constituie domeniul de activitate al beneficiarului. Potrivit autorităților finlandeze, Karjaportti își exportă produsele în principal în Rusia, dar și în statele membre. Prin urmare, Comisia consideră că măsura adoptată amenință să denatureze concurența și să afecteze schimburile comerciale între statele membre.

(142) Având în vedere cele de mai sus, Comisia concluzionează că măsura constituie ajutor de stat.

(143) Atribuirea de terenuri (măsura nr. 2): Autoritățile finlandeze nu neagă că măsura ar putea constitui ajutor de stat. Beneficiarului i-a fost în mod evident conferit un avantaj, deoarece a primit terenurile gratuit. În plus, municipiul Mikkeli i-a rambursat beneficiarului costurile de nivelare a amplasamentului. Prin urmare, Comisia consideră că măsura conferă un avantaj în favoarea Karjaportti care nu ar fi putut fi obținut pe piață.

(144) În plus, măsura îndeplinește toate condițiile privind existența ajutorului de stat. Astfel cum s-a precizat în detaliu la considerentele 133, 140 și 141, atribuirea de terenuri constă, de asemenea, în resurse de stat și este imputabilă statului, este selectivă, denaturează concurența și afectează schimburile comerciale între statele membre.

(145) Având în vedere cele de mai sus, Comisia concluzionează că măsura constituie ajutor de stat.

(146) Autoritățile finlandeze susțin că garanția și atribuirea de terenuri pentru construirea spațiului de producție din Tikkala reprezintă ajutor de stat regional compatibil. În momentul acordării măsurilor nr. 1 și 2, adică în anul 2000, erau în vigoare Orientările privind ajutoarele regionale din 1998. Măsurile supuse analizei nu au fost acordate în cadrul unei scheme, ci sub formă de plăți individuale ad-hoc. Deoarece au fost acordate într-un sector în care se aplică Orientările privind ajutoarele regionale din 1998, măsurile se încadrează, în principiu, în sfera de aplicare a acestora. Beneficiarul nu era în dificultate în momentul acordării, astfel cum se arată la considerentele 123-128, iar sediul său se afla în Itä-Suomen, o regiune eligibilă pentru ajutor regional în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (a) din TFUE. Prin urmare, Comisia a evaluat proiectul în conformitate cu prevederile Orientărilor privind ajutoarele regionale din 1998. Această evaluare a condus la următoarele observații:

(147) Conform secțiunii 2 din Orientările privind ajutoarele regionale din 1998, ajutorul regional poate fi compatibil doar dacă există un echilibru între efectul de denaturare și avantajele sale în ceea ce privește dezvoltarea unei regiuni defavorizate. În acest context, Comisia observă că proiectul de investiții în cauză trebuia să aibă un impact pozitiv asupra dezvoltării regionale. Acesta a contribuit la dezvoltarea în continuare a activității economice și la crearea de locuri de muncă noi și locuri de muncă indirecte. În fapt, după cum se arată la considerentul 24, noua unitate de producție ar trebui să sporească numărul de locuri de muncă din regiune de la 400 la 550-600.

(148) Secțiunea 4 din Orientările privind ajutoarele regionale din 1998 stabilește condițiile de acordare a ajutorului regional compatibil.

(149) Mai întâi, conform punctului 4.1 din Orientările privind ajutoarele regionale din 1998, obiectul ajutorului regional este de a stimula investițiile productive (investițiile inițiale) sau crearea de locuri de muncă necesare investiției. La punctul 4.4 din Orientările privind ajutoarele regionale din 1998, o investiție inițială este definită ca o investiție în capitaluri fixe necesare pentru crearea unei unități noi, extinderea unei unități existente sau demararea unei activități care implică o schimbare fundamentală a produsului sau a procesului de producție al unei unități existente. Măsurile analizate au fost utilizate pentru construirea unei unități de producție noi, care constituie o investiție inițială în sensul punctului 4.4 din Orientările privind ajutoarele regionale din 1998.

(150) În al doilea rând, intensitatea ajutorului trebuie să fie sub plafonul de 24 % pentru ajutorul regional. Pentru a calcula intensitatea ajutorului, trebuie să se stabilească valoarea investiției și elementul de ajutor conținut în măsuri.

(150)

(a) În ceea ce privește valoarea investiției, punctul 4.5 din Orientările privind ajutoarele regionale din 1998 prevede că, în acest context, costurile eligibile pot include costurile aferente terenului, utilajelor și construirii instalațiilor. În cazul unei achiziții, ar trebui luate în considerare numai costurile de cumpărare a unor astfel de active. Autoritățile finlandeze au calculat costurile eligibile conform acestor dispoziții, ajungând la un rezultat de 25935928 EUR (a se vedea considerentul 22 și tabelul III).

(b) În ceea ce privește elementul de ajutor implicat, autoritățile finlandeze au prezentat un calcul a cărui credibilitate a fost verificată de Comisie. În cazul măsurii nr. 1, garanția acordată de municipiul Mikkeli, elementul de ajutor poate fi cuantificat prin utilizarea Comunicării privind garanțiile din 2000. Aceasta prevede trei metode de calculare a elementului de ajutor, inclusiv prin orice altă metodă justificabilă în mod obiectiv și general acceptată (secțiunea 3.2 din Comunicarea privind garanțiile din 2000). Autoritățile finlandeze au comparat rata de piață a unei garanții comparabile cu prima de garantare aplicată efectiv de municipiul Mikkeli, o metodă ce pare a fi justificabilă în mod obiectiv și general acceptată. În cazul măsurii nr. 2, elementul de ajutor constă în valoarea terenului plus costurile nivelării amplasamentului, de asemenea acceptabil. În ceea ce privește finanțarea oferită de Finnvera și de Ministerul Comerțului și Industriei, care nu face obiectul prezentei decizii, dacă aceasta ar fi considerată ca implicând ajutor de stat, elementul său de ajutor ar trebui, de asemenea, luat în considerare. Autoritățile finlandeze au prezentat un calcul al elementului de ajutor conținut în împrumutul acordat de Finnvera, care este considerat credibil. În cazul subvențiilor directe ale Ministerului Comerțului și Industriei, au fost luate în calcul sumele integrale. În general, având în vedere elementul de ajutor al măsurilor acordate de municipiul Mikkeli, Finnvera și Ministerul Comerțului și Industriei, elementul de ajutor (calculat ca echivalent subvenție brută) este de 3617143 EUR (a se vedea tabelul II).

(151) Elementul de ajutor în valoare de 3617143 EUR corespunde unei intensități a ajutorului de 13,95 % din costurile eligibile totale în valoare de 25935928 EUR. Prin urmare, intensitatea ajutorului se situează sub pragul de 24 %.

(152) În al treilea rând, conform punctului 4.10 din Orientările privind ajutoarele regionale din 1998, ajutorul pentru o investiție inițială trebuie să fie condiționat de menținerea investiției în cauză pentru o perioadă minimă de cinci ani. Autoritățile finlandeze au confirmat că investiția respectivă urma să fie menținută pentru o perioadă de minimum cinci ani.

(153) În al patrulea rând, conform punctului 4.2 din Orientările privind ajutoarele regionale din 1998, contribuția beneficiarului la finanțarea investiției trebuie să fie de cel puțin 25 %. Autoritățile finlandeze au confirmat acest lucru.

(154) În al cincilea rând, Comisia observă că cererea de acordare a ajutorului a fost transmisă înainte de începerea lucrărilor la proiect, în conformitate cu punctul 4.2 din Orientările privind ajutoarele regionale din 1998, că normele privind cumularea ajutorului de la punctul 4.18 din Orientările privind ajutoarele regionale din 1998 sunt respectate și că plafonul ajutorului regional nu a fost depășit.

(155) Având în vedere argumentele de mai sus, Comisia concluzionează că măsurile nr. 1 și 2 îndeplinesc condițiile Orientărilor privind ajutoarele regionale din 1998 și, prin urmare, sunt compatibile.

Achiziția de terenuri (măsura nr. 3)

(156) Teoretic, principiul investitorului în economia de piață se aplică și în cazul achiziției de terenuri sau alte active de către un stat. O astfel de achiziție poate conține ajutor de stat dacă nu poate fi considerată ca fiind o tranzacție comercială normală. Chiar dacă o autoritate publică achiziționează bunuri și servicii la prețul pieții, ajutorul de stat poate fi totuși prezent dacă se constată că statul nu avea nevoie în mod real de terenurile sau activele în cauză.

(157) Prin urmare, Comisia trebuie să evalueze dacă achiziția de terenuri poate fi considerată o tranzacție comercială normală. În acest scop, trebuie să se analizeze dacă prețul achitat de municipiul Mikkeli reflecta valoarea proprietăților și a clădirii achiziționate.

(158) Potrivit părții interesate, un investitor privat dintr-o economie de piață nu ar fi fost dispus să achite 6,7 milioane EUR pentru clădirile industriale achiziționate de municipiul Mikkeli la acest preț.

(159) Autoritățile finlandeze, pe de altă parte, au prezentat Comisiei o valoare orientativă a proprietăților. Potrivit afirmațiilor Finlandei, banca privată […] deținea o ipotecă de 7,5 milioane EUR asupra uneia dintre proprietățile vândute în momentul achiziției.

(160) Autoritățile finlandeze au informat Comisia că nu există o evaluare a terenului. Comisia consideră că valoarea ipotecii deținute de o bancă privată poate oferi un indiciu privind valoarea proprietății. Este adevărat că, înainte de a accepta un gaj, o bancă evaluează proprietatea în cauză, astfel încât, în cazul în care debitorul nu își mai poate plăti datoria, banca să își recupereze valoarea împrumutului prin executarea ipotecii.

(161) Municipiul Mikkeli a plătit un preț de achiziție de 6646787 EUR pentru proprietățile în cauză, mai mic decât suma înregistrată a ipotecii pe care o parte privată o deținea asupra uneia din proprietăți anterior încheierii procedurii de vânzare. Pe lângă această proprietate, municipiul Mikkeli a mai cumpărat încă cinci proprietăți și o clădire. Comisia observă, de asemenea, că municipiul Mikkeli a cumpărat proprietățile în vederea transformării terenului într-o zonă rezidențială, prin modificarea planurilor locale; proprietățile se aflau în apropiere de centrul orașului, într-o zonă rezidențială atractivă.

(162) Având în vedere cele de mai sus, îndoielile privind prețul de achiziție al proprietăților și clădirilor, astfel cum au fost semnalate de Comisie în decizia de inițiere a procedurii, sunt eliminate. Se consideră că municipiul Mikkeli a achiziționat proprietățile și clădirea la un preț care reflecta valoarea acestora, criteriul investitorului în economia de piață fiind astfel îndeplinit. Prin urmare, Comisia concluzionează că măsura nu conține ajutor de stat.

Garanția acordată la 8 martie 2004 (măsura nr. 4) și garanția acordată la 10 mai 2004 (măsura nr. 5)

(163) În cazul garanției din iunie 2000, trebuie identificate câteva etape (acordarea garanției; plata în temeiul garanției; modificarea condițiilor împrumutului; a se vedea considerentul 132). Astfel, în continuare se examinează dacă garanțiile acordate în martie 2004 și mai 2004 constituie ajutor de stat. Întrebarea dacă modificarea condițiilor împrumutului presupune ajutor de stat este evaluată împreună cu măsura nr. 6 (a se vedea considerentele 188-195).

(164) Măsura nr. 4: Contrar argumentelor autorităților finlandeze, prezentate la considerentul (92), Comisia consideră că transformarea datoriilor existente într-o garanție nouă poate constitui ajutor de stat. În acest context este necesar să se facă o distincție între ajutorul existent și ajutorul nou. Definiția ajutorului existent presupune măsuri individuale de ajutor care au fost aplicate înainte de intrarea în vigoare a Tratatului [articolul 1 litera (b) din regulamentul de procedură]. În schimb, ajutorul nou înseamnă orice ajutor […] care nu este ajutor existent, inclusiv modificările ajutoarelor existente [articolul 1 litera (c) din regulamentul de procedură]. Conform Regulamentului (CE) nr. 794/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului, o modificare înseamnă orice schimbare, alta decât modificările de natură pur formală sau administrativă care nu pot afecta evaluarea compatibilității măsurii de ajutor cu piața comună.

(165) În fapt, municipiul Mikkeli a acordat o garanție nouă la 8 martie 2004, prin care garanta un împrumut nou acordat de Tapiola la 14 aprilie 2004. Noua garanție nu poate fi considerată o continuare a garanției vechi, deoarece a fost acordată pentru un împrumut nou, în condiții noi. Faptul că acest împrumut a înlocuit un împrumut acordat de Tapiola în 1992, care fusese deja garantat de municipiul Mikkeli, nu modifică opinia Comisiei. Deși este adevărat că noul împrumut se ridica la valoarea capitalului datorat din împrumutul vechi, iar dobânda era mai avantajoasă pentru Karjaportti (4,5 % pe an pentru împrumutul vechi comparativ cu 4 % pe an pentru împrumutul nou), durata împrumutului s-a modificat (vechiul împrumut ar fi trebuit rambursat după zece ani de la acordare, adică în noiembrie 2002; noul împrumut putea fi rambursat până în 2014). Valoarea totală a noului împrumut (capital plus dobânda pentru anii 2004-2014) este mai mare decât cea a vechiului împrumut. Astfel, prin acordarea noii garanții, riscul municipiului Mikkeli și, prin urmare, valoarea măsurii au crescut comparativ cu vechea garanție. Acordarea noii garanții trebuie considerată ca o modificare a garanției vechi, fapt care permite clasificarea garanției noi ca ajutor nou. Prin urmare, argumentul autorităților finlandeze, conform căruia vechea garanție a fost acordată înainte de aderarea Finlandei, putând fi așadar considerată ajutor existent, și nu se poate considera că garanția nouă include acordarea unui ajutor nou, poate fi respins.

(166) Întrebarea dacă garanția a conferit un avantaj beneficiarului poate fi analizată pe baza Comunicării privind garanțiile din 2000, în vigoare în momentul acordării măsurii. Totuși, astfel cum se arată la considerentul ((134), Comisia va utiliza Comunicarea privind garanțiile din 2008 în procesul de evaluare a măsurii. Conform punctului 3.2 din Comunicarea privind garanțiile din 2008, existența unui ajutor de stat în cazul unei garanții individuale de stat poate fi exclusă dacă sunt îndeplinite patru condiții cumulative (a se vedea considerentul 135). Garanția supusă evaluării acoperă 100 % din împrumut. Este suficient pentru a se concluziona că existența ajutorului de stat nu poate fi exclusă pe baza punctului 3.2 din Comunicarea privind garanțiile din 2008. În plus, contrar argumentelor autorităților finlandeze, Comisia consideră că întreprinderea Karjaportti era în dificultate în sensul Orientărilor S&R din 1999 încă din martie 2004 (a se vedea considerentele 123-128), acesta fiind încă un motiv pentru care garanția nu intră sub incidența punctului 3.2 din Comunicarea privind garanțiile din 2008.

(167) În plus, garanția a fost acordată fără plata unui comision de garantare, chiar dacă întreprinderea se afla în dificultate și municipiul Mikkeli se expunea unui risc considerat semnificativ. Garanția acoperea 100 % din împrumutul în cauză, ceea ce înseamnă că autoritatea care a acordat garanția suporta singură riscul intrării în incapacitate de plată a beneficiarului, iar garanția a fost acordată sub formă de garanție absolută, prin care garantul purta întreaga responsabilitate pentru datoria principală, care devenea asimilabilă cu propria sa datorie, astfel încât creditorul putea solicita rambursarea creanței principale de către garant după ce aceasta devenea scadentă.

(168) În plus, autoritățile finlandeze consideră că măsura este conformă cu principiul investitorului în economia de piață, în special deoarece au fost implicate părți private. Acest argument poate fi respins. Informațiile prezentate de autoritățile finlandeze arată că, în primul rând, părțile nu au acordat beneficiarului garanții, ci împrumuturi. În al doilea rând, împrumuturile nu au fost acordate de părțile private în același timp cu împrumuturile garantate pentru pensii. În al treilea rând, dobânda solicitată de către cel puțin una dintre părțile private pentru un împrumut era deja mai ridicată decât dobânda împrumutului pentru pensii. Mai important, părțile private au acceptat doar împrumuturi pe termen scurt, cu o durată de câteva luni, în timp ce garanția acordată de municipiul Mikkeli acoperea un împrumut cu o durată de zece ani.

(169) Având în vedere cele de mai sus, se consideră că măsura conferă un avantaj în favoarea Karjaportti. În plus, măsura nr. 4 îndeplinește toate celelalte condiții pentru a fi considerată ajutor de stat. Astfel cum s-a explicat în detaliu la considerentele 133, 140 și 141, și această garanție constă în resurse de stat și este imputabilă statului, este selectivă, denaturează concurența și afectează schimburile comerciale între statele membre.

(170) Măsura nr. 5: Argumentul autorităților finlandeze potrivit căruia măsura a fost acordată pentru continuarea investiției începute în 2000 poate fi respins, deoarece garanția a constituit, în mod evident, o măsură nouă.

(171) Conform punctului 3.2 din Comunicarea privind garanțiile din 2008, existența unui ajutor de stat în cazul unei garanții individuale de stat poate fi exclusă dacă sunt îndeplinite patru condiții cumulative (a se vedea considerentul 135). Asemeni măsurii nr. 4, garanția supusă evaluării acoperă 100 % din împrumut, iar în mai 2004, Karjaportti se afla deja în dificultate în sensul Orientărilor S&R din 1999 (a se vedea considerentele 123-128). Prin urmare, garanția nu poate intra sub incidența punctului 3.2 din Comunicarea privind garanțiile din 2008.

(172) În plus, similar măsurii nr. 4, garanția a fost acordată fără plata unui comision de garantare, chiar dacă întreprinderea se afla în dificultate și municipiul Mikkeli se expunea unui risc considerat semnificativ. Garanția acoperea 100 % din împrumutul în cauză și a fost acordată sub formă de garanție absolută. Astfel, în cazul de față, Comisia consideră, contrar opiniei autorităților finlandeze, că măsura conferă un avantaj în favoarea Karjaportti.

(173) În plus, măsura nr. 5 îndeplinește toate condițiile pentru a fi considerată ajutor de stat. Astfel cum s-a explicat în detaliu la considerentele 133, 140 și 141, și această garanție constă în resurse de stat și este imputabilă statului, este selectivă, denaturează concurența și afectează schimburile comerciale între statele membre.

(174) Având în vedere cele de mai sus, Comisia concluzionează că măsurile nr. 4 și 5 constituie ajutor de stat.

(175) Autoritățile finlandeze nu au prezentat argumente privind compatibilitatea măsurii nr. 4. În cazul măsurii nr. 5, acestea au invocat articolul 107 alineatul (3) litera (a) din TFUE și Orientările privind ajutoarele regionale din 1998 (a se vedea considerentul 95). Cu toate acestea, Orientările privind ajutoarele regionale din 1998 nu pot fi utilizate pentru evaluarea compatibilității, deoarece Karjaportti se afla în dificultate în momentul acordării celor două garanții (a se vedea considerentele 123-128). Conform Orientărilor privind ajutoarele regionale din 1998, ajutorul pentru întreprinderile în dificultate trebuie să fie evaluat în conformitate cu Orientările privind salvarea și restructurarea. Astfel, Comisia mai întâi evaluează dacă măsurile nr. 4 și 5 sunt compatibile ca ajutor de salvare și restructurare în conformitate cu Orientările S&R. În momentul acordării se aplicau Orientările S&R din 1999.

(176) Conform Orientărilor S&R din 1999, un ajutor de salvare trebuie să întrunească anumite condiții, care nu sunt îndeplinite integral de măsurile care fac obiectul analizei.

(176)

(a) Mai întâi, deoarece măsura constă în acordarea de lichidități sub forma unei garanții [punctul 23 litera (a) din Orientările S&R din 1999], împrumuturile acoperite de respectivele garanții nu au fost acordate la o dobândă cel puțin comparabilă cu cea a împrumuturilor pentru întreprinderi care nu se află în dificultate (rata de referință pentru Finlanda în martie 2004: 4,43 % plus 100 de puncte de bază; rata de referință în mai 2004: 4,43 % plus 100 de puncte de bază).

(b) În al doilea rând, garanțiile nu erau legate de un împrumut care urma să fie rambursat într-o perioadă de maximum 12 luni de la plata ultimei tranșe către întreprindere [punctul 23 litera (b) din Orientările S&R din 1999].

(c) În al treilea rând, autoritățile finlandeze nu au furnizat informații potrivit cărora împrumutul era justificat din motive de grave dificultăți sociale și că nu avea efecte negative nedorite asupra altor state membre [punctul 23 litera (c) din Orientările S&R din 1999].

(d) În al patrulea rând, garanțiile nu au fost rambursate în termen de șase luni, nici nu a fost întocmit un plan de restructurare în sensul Orientărilor S&R din 1999 [punctul 23 litera (d) din Orientările S&R din 1999].

(e) În ultimul rând, nu există indicii că garanțiile au fost limitate la suma necesară pentru menținerea activității întreprinderii în perioada pentru care a fost autorizat ajutorul [punctul 23 litera (e) din Orientările S&R din 1999].

(177) În plus, măsurile nr. 4 și 5 nu îndeplinesc toate cerințele privind ajutorul de restructurare stabilite de Orientările S&R din 1999.

(177)

(a) Mai întâi, măsurile nu au fost condiționate de punerea în aplicare a unui plan de restructurare (punctul 31 din Orientările S&R din 1999). Se observă că nu a fost întocmit niciun plan de restructurare în sensul punctului 32 și următoarele din Orientările S&R din 1999.

(b) În al doilea rând, beneficiarii ajutorului trebuie să contribuie semnificativ la planul de restructurare prin resurse proprii (punctul 40 din Orientările S&R din 1999), iar în cazul măsurilor analizate nu există indicii privind existența unei contribuții proprii a beneficiarului.

(c) În al treilea rând, pentru a evita denaturarea nedorită a concurenței, este necesară adoptarea de măsuri compensatorii (punctul 37 din Orientările S&R din 1999). Nu au fost prevăzute astfel de măsuri.

(178) Prin urmare, Comisia consideră că măsurile nu au fost acordate în conformitate cu Orientările S&R din 1999.

(179) În continuare, trebuie să se stabilească dacă măsurile nr. 4 și 5 pot fi compatibile pe baza uneia din celelalte excepții prevăzute la articolul 107 alineatele (2) și (3) din TFUE.

(180) Excepțiile prevăzute la articolul 107 alineatul (2) din TFUE nu se aplică în cazul de față, deoarece măsurile în cauză nu au caracter social, nu au fost acordate în favoarea unor consumatori individuali, nu au rolul să repare pagube provocate de calamități naturale sau alte evenimente extraordinare și nu sunt destinate economiei anumitor regiuni ale Republicii Federale Germania afectate de divizarea acestei țări.

(181) Alte excepții sunt prevăzute la articolul 107 alineatul (3) din TFUE.

(182) Articolul 107 alineatul (3) litera (a) din TFUE prevede că ajutoarele destinate să favorizeze dezvoltarea economică a regiunilor în care nivelul de trai este anormal de scăzut sau în care există un grad de ocupare a forței de muncă extrem de scăzut pot fi declarate compatibile cu piața internă. În momentul acordării, Karjaportti era situată într-o astfel de regiune.

(183) Atunci când au fost acordate măsurile nr. 4 și 5, compatibilitatea ajutorului de stat în favoarea regiunilor asistate era reglementată de Orientările privind ajutoarele regionale din 1998. Conform acestor orientări, întreprinderile în dificultate nu sunt eligibile pentru acordarea de ajutor regional. Astfel, având în vedere cele de mai sus, Comisia concluzionează că ajutorul nu este eligibil pentru derogarea prevăzută la articolul 107 alineatul (3) litera (a) din TFUE.

(184) Articolul 107 alineatul (3) litera (b) din TFUE prevede că ajutoarele destinate să promoveze realizarea unui proiect important de interes european comun sau să remedieze perturbări grave ale economiei unui stat membru pot fi declarate compatibile cu piața internă. Comisia observă că ajutorul în cauză nu are rolul să promoveze realizarea unui proiect important de interes european comun și nici nu a identificat probe conform cărora ar fi destinat să remedieze perturbări grave ale economiei finlandeze. Având în vedere cele de mai sus, Comisia concluzionează că ajutorul nu este eligibil pentru derogarea prevăzută la articolul 107 alineatul (3) litera (b) din TFUE.

(185) Articolul 107 alineatul (3) litera (d) din TFUE prevede că ajutoarele destinate să promoveze cultura și conservarea patrimoniului pot fi declarate compatibile cu piața comună, în cazul în care acestea nu modifică în mod nefavorabil condițiile schimburilor comerciale și de concurență în Uniune într-o măsură care contravine interesului comun. Este evident că acest articol nu se aplică în cazul de față.

(186) Articolul 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE permite autorizarea ajutorului de stat destinat să faciliteze dezvoltarea anumitor activități sau a anumitor regiuni economice, în cazul în care acestea nu modifică în mod nefavorabil condițiile schimburilor comerciale într-o măsură care contravine interesului comun. Comisia a publicat mai multe orientări și comunicări prin care explică modul de aplicare a derogărilor prevăzute la acest articol. Cu toate acestea, Comisia consideră că, având în vedere natura și caracteristicile ajutorului, este evident că excepțiile stabilite de aceste orientări și comunicări nu se aplică în cazul de față.

(187) Având în vedere argumentele de mai sus, Comisia consideră că măsurile nr. 4 și 5 conțin ajutor de stat care nu este compatibil cu piața internă.

Procedura de restructurare sub control judiciar (măsura nr. 6)

(188) Principalul argument al autorităților finlandeze, prezentat la considerentele 96-98, este că municipiul Mikkeli nu a fost mai generos decât alți creditori ai întreprinderii, ci că a acționat împreună și în aceleași condiții cu creditorii privați ai beneficiarului. Astfel, atunci când a acceptat programul de restructurare, acesta s-a comportat asemeni unui investitor din economia de piață

(189) În acest context, primul aspect care trebuie mai întâi verificat este dacă testul operatorului în economia de piață se aplică în situațiile în care una sau mai multe entități publice, al căror comportament este imputabil statului, aplică măsuri multiple în favoarea unei singure întreprinderi. Tribunalul de primă instanță a abordat această chestiune în cauza BP Chemicals/Comisia. Conform Tribunalului, simplul fapt că o întreprindere publică a efectuat deja injecții de capital calificate drept ajutoare în una dintre filialele sale nu înseamnă că o injecție de capital ulterioară nu poate fi calificată drept operațiune conformă cu criteriul investitorului privat în economia de piață. Cu toate acestea, Comisia trebuie să stabilească dacă măsurile multiple aplicate în privința unei singure întreprinderi pot fi separate în mod rezonabil și considerate măsuri independente. În acest context, conform Tribunalului, este necesară evaluarea cronologiei măsurilor respective, finalitatea acestora și situația filialei atunci când s-a luat o decizie în cazul fiecărei injecții de capital.

(190) În cazul de față, Comisia trebuie să stabilească dacă garanțiile acordate în martie și mai 2004 (măsura nr. 4 și măsura nr. 5) pot fi separate de procedura de restructurare sub control judiciar (măsura nr. 6). Deși este adevărat că toate cele trei măsuri au fost decise în cursul unui singur an, Comisia observă că au intervenit în contexte diferite. Între timp a fost inițiată o procedură de restructurare sub control judiciar, la care au participat toți creditorii întreprinderii. Prin urmare, scopul măsurii nr. 6 nu mai era de a permite întreprinderii să redevină viabilă fără a intra în insolvență, prin obținerea de fonduri noi de la bănci private. În schimb, municipiul Mikkeli, asemeni tuturor creditorilor, urmărea, în această calitate, să obțină o sumă cât mai mare din creanțele nerecuperate, în limitele prevăzute de legislația națională privind falimentul. Prin urmare, Comisia consideră că măsura nr. 6 poate fi separată de măsurile nr. 4 și 5.

(191) După cum se arată la considerentul 31, Karjaportti, împreună cu creditorii săi privați, a prezentat cererea de începere a procedurii de restructurare sub control judiciar la instanța districtuală din Mikkeli, în conformitate cu Legea nr. 47/1993 privind restructurarea întreprinderilor. Instanței i-a fost prezentat un program de restructurare, inclusiv detalii privind măsurile care fac obiectul prezentei evaluări. După o verificare a detaliilor, instanța a aprobat programul de restructurare. Comisia observă că întreprinderea Karjaportti a făcut obiectul unei proceduri de restructurare sub control judiciar în temeiul legislației finlandeze. Scopul unei astfel de proceduri este de a reface viabilitatea unui debitor aflat în dificultate, de a asigura continuitatea acesteia și de a încheia acorduri de plată a datoriilor. Prin urmare, Comisia consideră că măsurile adoptate de municipiul Mikkeli în perioada de restructurare sub control judiciar pot fi evaluate în conformitate cu principiul investitorului în economia de piață.

(192) Conform jurisprudenței Magefesa, dacă statul este mai generos decât alți creditori ai întreprinderii, măsurile din cadrul unei proceduri de restructurare sub control judiciar pot constitui ajutor de stat. Prin urmare, Comisia verifică dacă creditorii publici și privați au fost într-adevăr tratați în mod egal în cursul procedurii de restructurare.

(193) Mai întâi, se observă că […] din toate datoriile legate de restructurare (aproximativ [30-70] %) sunt datorate unor creditori privați. Principalii creditori privați sunt Nordea Bank, Pohjola Bank și Nordea Financing. În al doilea rând, trebuie luat în considerare faptul că creditorii Karjaportti erau împărțiți în grupuri diferite, conform rangului acestora. Municipiul Mikkeli făcea parte, împreună cu creditorii privați Nordea Bank, OKO/Pohjola Bank, Nordea Financing și Finnvera, instituție de creditare specializată deținută de stat, din grupul de creditori având creanțe garantate mari. După cum se observă în tabelul IV, municipiul Mikkeli deținea o cotă de [10-40] % din aceste creanțe garantate mari, în timp ce creditorii privați dețineau împreună o cotă de [30-70] %. Finnvera deține o cotă de [10-40] %.

(194) În cele ce urmează, fiecare din măsurile adoptate de municipiul Mikkeli este evaluată în detaliu:

(195) Reducerea dobânzilor pentru datoriile garantate: Astfel cum se observă în tabelul V, dobânzile pentru împrumuturi și alte datorii (taxe neachitate), care au fost considerate datorii garantate mari erau similare pentru creditori publici și privați, cu excepția […]. Acest creditor a primit o dobândă de […] EURIBOR pentru toate sumele neachitate de la începerea procedurii de restructurare, în timp ce ceilalți creditori au primit, pentru o parte din sumele restante, doar […] EURIBOR minus […] % până în 2010. Această diferență a fost generată de faptul că […] avea cel mai ridicat rang în ceea ce privește garanțiile constituite de Karjaportti drept gaj. Se consideră că rangul mai ridicat al […] justifică diferența între dobânzile aplicate.

(196) Reeșalonarea împrumuturilor: creanțele municipiului Mikkeli au fost amânate în aceeași măsură ca și creanțele altor creditori cu garanții. Conform tabelului VI, Karjaportti trebuie să plătească tranșe către toți creditorii cu garanții, începând din iulie 2009 până în 2015, când majoritatea tranșelor devin scadente (43 % din capitalul fiecărei datorii garantate). Toate tranșele care trebuie achitate fiecărui creditor sunt proporționale cu valoarea generală a creanței respectivului creditor (2 % din suma restantă pentru primele trei tranșe; 4 % pentru următoarele două tranșe; 6 % pentru ultima tranșă). Ultima tranșă este egală cu 43 % din capitalul fiecărui creditor cu garanții. Prin urmare, municipiul Mikkeli nu a fost defavorizat în raport cu creditorii privați aflați într-o situație similară.

(197) Renunțarea condiționată la creanță: Conform programului de restructurare descris la considerentele 42 și 43, sumele la care urma să se renunțe la sfârșitul procedurii de restructurare sub control judiciar, în cazul în care nu sunt îndeplinite anumite condiții economice, se bazează pe o comparație între valoarea garanției, în cazul în care Karjaportti își continuă activitatea, și valoarea garanției, în cazul executării acesteia, stabilită pentru fiecare dintre creditorii respectivi, în funcție de rangul acestora. Valoarea garanției în cele două scenarii a fost stabilită de doi evaluatori independenți, în momentul inițierii programului de restructurare, pe baza unor prețuri comparabile și a informațiilor despre închirieri. În acest context, […] nu trebuie să renunțe la creanțe la sfârșitul procedurii de restructurare sub control judiciar, deoarece este creditorul cu cel mai mare rang. Sumele pentru ceilalți creditori au fost stabilite prin aplicarea aceleiași metodologii, având ca rezultat sumele prezentate la considerentul 43. Metodologia utilizată pentru stabilirea respectivelor sume poate fi considerată credibilă, în special deoarece raportează rangul respectiv la valoarea garanției respective în ambele scenarii. Calculul practic s-a bazat pe evaluări ale unor experți independenți, iar aceleași principii au fost utilizate pentru toți creditorii atunci când s-au stabilit sumele maxime cu care pot fi reduse datoriile legate de restructurare la sfârșitul procedurii de restructurare sub control judiciar. Având în vedere cele de mai sus, se poate considera că toți creditorii au fost tratați egal.

(198) În general, Comisia consideră că municipiul Mikkeli nu a fost tratat mai puțin favorabil decât creditorii privați în cursul procedurii de restructurare sub control judiciar. Dacă apar diferențe în comparație cu ceilalți creditori, acestea sunt justificate de calitatea diferită a garanțiilor deținute de respectivii creditori. Prin urmare, având în vedere cele de mai sus, se concluzionează că beneficiarul nu a obținut un avantaj în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE în urma procedurii de restructurare sub control judiciar. Îndoielile exprimate de Comisie în decizia de inițiere a procedurii sunt eliminate, iar măsurile descrise la considerentele 31-43 nu constituie ajutor de stat.

Achiziționarea de acțiuni (măsura nr. 7)

(199) În primul rând, Comisia observă că achiziționarea de acțiuni nu a făcut parte din procedura de restructurare sub control judiciar.

(200) Autoritățile finlandeze susțin că municipiul Mikkeli a acționat în conformitate cu principiul investitorului în economia de piață atunci când a achiziționat acțiunile. Mai întâi, urmând raționamentele din cauza BP Chemicals (a se vedea considerentele 189-191), trebuie să se stabilească dacă principiul investitorului în economia de piață poate fi aplicat în cazul măsurii nr. 7, având în vedere că municipiul Mikkeli a acordat și anterior măsuri de ajutor în favoarea Karjaportti. În acest context, Comisia observă că măsurile nr. 4 și 5 au fost adoptate înainte de începerea procedurii de restructurare sub control judiciar, în timp ce achiziționarea acțiunilor a avut loc ulterior. În plus, în timp ce scopul măsurilor nr. 4 și 5 era de a permite beneficiarului să aibă în continuare acces la lichidități, după începerea procedurii de restructurare sub control judiciar a devenit clar că această nevoie urma să fie abordată în cadrul respectivei proceduri. Prin urmare, se consideră că măsura nr. 7 poate fi separată de măsurile nr. 4 și 5 și că, teoretic, principiul investitorului în economia de piață se aplică măsurii nr. 7.

(201) Astfel cum se arată la considerentul 156, principiul investitorului în economia de piață se aplică achiziției de terenuri sau de alte active de către stat. Autoritățile finlandeze au prezentat o evaluare a acțiunilor efectuată de […], o agenție de administrare imobiliară din Helsinki. Această evaluare, din data de 29 martie 2005, estima valoarea acțiunilor în cadrul societății imobiliare ca fiind între 1 și 1,1 milioane EUR. Evaluarea lua în considerare valoarea proprietății deținute de societate. Această valoare a fost estimată prin două metode: valoarea de capital la prețul de piață al închirierii (conform statisticilor locative efectuate de biroul de statistică din Finlanda) și valoarea de revânzare (pe baza prețurilor solicitate).

(202) În momentul vânzării acțiunilor, proprietatea era închiriată la un preț sub nivelul pieței. Conform evaluării, prețul de piață al închirierii urma să fie atins în doi ani, în condițiile creșterii cu valoarea maximă a chiriei anuale. Astfel, valoarea proprietății a fost ajustată la momentul achiziției, iar municipiul Mikkeli a achiziționat acțiunile la prețul de 860000 EUR.

(203) Evaluarea a fost efectuată de un expert independent. Metodologia utilizată, astfel cum a fost descrisă mai sus, a constat în verificarea mai întâi a valorii de capital la prețul de piață al închirierii, apoi a prețului de revânzare. Ambele valori se bazau pe date de piață și au fost utilizate pentru a stabili valoarea acțiunilor, care a fost ajustată apoi în funcție de prețul de piață al chiriilor din momentul achiziției. Această metodologie este considerată plauzibilă. Comisia concluzionează că acțiunile la Kiinteistö Oy Suksimäki au fost achiziționate la prețul pieței, iar măsura nu a conferit un avantaj în favoarea Karjaportti.

(204) Având în vedere cele de mai sus, îndoielile semnalate de Comisie în decizia de inițiere a procedurii au fost eliminate și se concluzionează că măsura nu conține ajutor de stat.

Conversia dobânzilor neachitate în împrumuturi (măsura nr. 8)

(205) Autoritățile finlandeze susțin că transformarea dobânzilor neachitate în împrumuturi este o măsură tipică în cadrul procedurilor de restructurare sub control judiciar. Este adevărat că o astfel de măsură poate fi considerată inerentă unei proceduri de restructurare sub control judiciar. În cazul de față, conversia dobânzilor neachitate în împrumuturi în anul 2005 era, în principiu, prevăzută deja în programul de restructurare pentru toți creditorii având creanțe garantate mari ([doi creditori privați] și Finnvera). Prin urmare, Comisia nu consideră că transformarea dobânzilor neachitate într-un împrumut reprezintă ajutor de stat. Totuși, trebuie să se verifice dacă dobânda pe care municipiul Mikkeli a oferit-o Karjaportti reprezintă un avantaj pentru această întreprindere.

(206) În acest context, autoritățile finlandeze consideră că municipiul Mikkeli a acționat în conformitate cu principiul investitorului privat în economia de piață, deoarece creditorii privați au convertit dobânzile neachitate în împrumuturi împreună cu municipiul Mikkeli. Mai întâi, la fel ca în cazul procedurii de restructurare sub control judiciar, se consideră că, teoretic, principiul investitorului privat în economia de piață poate fi aplicat măsurii nr. 8, întrucât aceasta poate fi separată de măsurile nr. 4 și 5 (a se vedea considerentele 189-191). După ce a aplicat principiul investitorului privat în economia de piață în cazul de față, Comisia observă următoarele: deși este adevărat că atât municipiul Mikkeli, cât și [creditorii privați] au participat la conversie, marja dobânzii aplicate pentru împrumuturi nu a fost similară. În realitate, [un creditor privat] a solicitat o dobândă EURIBOR 3 luni plus 1,5 %, iar [celălalt creditor privat], EURIBOR 3 luni plus 2 %, în timp ce municipiul Mikkeli a solicitat doar EURIBOR 3 luni plus 0,3 %. Astfel, dobânda aplicată de municipiul Mikkeli pentru împrumut este cu 1,2 % mai mică decât dobânda aplicată de [un creditor privat] și cu 1,7 % mai mică decât dobânda aplicată de [alt creditor privat]. Prin urmare, argumentul potrivit căruia municipiul Mikkeli a acționat în aceeași manieră cu creditorii privați poate fi respins. Având în vedere diferența dintre dobânzi, se poate exclude, de asemenea, afirmația că municipiul Mikkeli a încasat un comision de împrumut la valoarea pieței. În consecință, împrumutul rezultat din convertirea dobânzilor neachitate de către municipiul Mikkeli conferă un avantaj în favoarea Karjaportti.

(207) În plus, măsura nr. 8 îndeplinește toate condițiile pentru a fi considerată ajutor de stat. Astfel cum s-a explicat în detaliu la considerentele 133, 140 și 141, împrumutul constă în resurse de stat și este imputabil statului, este selectiv, denaturează concurența și afectează relațiile comerciale între statele membre.

(208) Având în vedere cele de mai sus, Comisia concluzionează că măsura nr. 8 constituie ajutor de stat.

(209) Autoritățile finlandeze nu au prezentat argumente privind compatibilitatea măsurii nr. 8. Deoarece Karjaportti era în dificultate în momentul conversiei dobânzilor neachitate (a se vedea considerentele 123-129), Comisia evaluează mai întâi dacă măsura nr. 8 reprezintă ajutor de salvare și restructurare compatibil în sensul Orientărilor S&R. În momentul acordării se aplicau Orientările S&R din 2004.

(210) Conform Orientărilor S&R din 2004, un ajutor de salvare trebuie să întrunească anumite condiții, care nu sunt îndeplinite integral de măsurile care fac obiectul analizei.

(210)

(a) Mai întâi, deși măsura constă în oferirea de lichidități sub formă de împrumut [punctul 25 litera (a) din Orientările S&R din 2004], dobânda aplicată nu este cel puțin comparabilă cu cea a împrumuturilor pentru întreprinderi fără dificultăți (rata de referință pentru Finlanda în decembrie 2005: 4,08 % plus 100 de puncte de bază; dobânda aplicată pentru împrumut era EURIBOR 3 luni + 0,3 %, ceea ce însemna 2,486 % plus 30 de puncte de bază la 19 decembrie 2005).

(b) În al doilea rând, autoritățile finlandeze nu au comunicat un plan de restructurare în termen de șase luni de la autorizarea ajutorului, iar durata măsurii nu a fost limitată la șase luni [punctul 25 litera (a) din Orientările S&R din 2004].

(c) În al treilea rând, principiul prima și ultima dată [punctul 25 litera (e) din Orientările S&R din 2004] nu este respectat, deoarece întreprinderea a primit ajutor de stat incompatibil și ilegal și în alte momente când se afla în dificultate.

(211) În plus, măsura nu îndeplinește nici toate condițiile privind ajutorul de restructurare stabilite de Orientările S&R 2004.

(211)

(a) Mai întâi, măsura nu este condiționată de punerea în aplicare a unui plan de restructurare (punctul 34 din Orientările S&R din 2004). Deși este adevărat că a fost întocmit un program de restructurare a Karjaportti în timpul procedurii de restructurare sub control judiciar, acesta nu îndeplinește cerințele punctului 35 din Orientările S&R 2004 (perioadă de 10 ani, nu s-a efectuat o analiză de sensibilitate, revenirea la viabilitate pe termen lung nu s-a produs într-o perioadă de timp rezonabilă).

(b) În al doilea rând, beneficiarii ajutorului trebuie să contribuie semnificativ la planul de restructurare prin resurse proprii (punctul 43 din Orientările S&R din 2004), iar în cazul măsurilor analizate nu există indicii privind existența unei contribuții a beneficiarului.

(c) În al treilea rând, măsura nu îndeplinește principiul prima și ultima dată, deoarece întreprinderea a primit ajutor de stat incompatibil și ilegal și în alte momente când se afla în dificultate.

(212) Prin urmare, Comisia consideră că măsura nu a fost acordată în conformitate cu Orientările S&R din 2004.

(213) În continuare, trebuie să se stabilească dacă măsura nr. 8 poate fi compatibilă pe baza uneia din celelalte excepții prevăzute la articolul 107 alineatele(2) și (3) din TFUE. Comisia consideră că nu se întrunesc condițiile pentru niciuna dintre excepții, din aceleași motive descrise pentru măsurile nr. 4 și 5 (a se vedea considerentele 179-186). Prin urmare, Comisia concluzionează că măsura nr. 8 presupune ajutor de stat incompatibil cu piața internă.

Ștergerea datoriilor în situațiile financiare din 2006 și 2008 (măsura nr. 9 și măsura nr. 10)

(214) Mai întâi, trebuie să se verifice dacă aceste ștergeri ale datoriilor sunt susceptibile să confere un avantaj în favoarea Karjaportti. Un astfel de avantaj ar putea fi conferit dacă municipiul Mikkeli ar renunța la colectarea creanțelor, mai precis dacă ar renunța la creanțele respective.

(215) Astfel cum s-a arătat la considerentul 105, autoritățile finlandeze au confirmat că ștergerea datoriilor reprezenta doar o măsură contabilă, fără niciun efect asupra relației juridice între creditor și debitor, ceea ce înseamnă că nu s-a renunțat la recuperarea acestora. Conform documentelor prezentate de autoritățile finlandeze, municipiul Mikkeli urmărește în continuare colectarea debitelor.

(216) În conformitate cu principiul prudenței conținut în bunele practici de contabilitate și cu Legea nr. 1336/1997 a contabilității, valoarea creanțelor introduse în bilanț nu poate depăși valoarea probabilă a acestora. Prin urmare, creanțele cu risc înalt de necolectare sunt înregistrate sub formă de cheltuieli în contul de profit și pierderi.

(217) Având în vedere cele de mai sus, Comisia consideră că datoriile sunt șterse numai din înregistrările contabile ale municipiul Mikkeli, în conformitate cu standardele contabile, iar în cadrul procedurii de restructurare sub control judiciar se încearcă în continuarea recuperarea acestor creanțe.

(218) Îndoielile semnalate de Comisie în decizia de inițiere a procedurii au fost eliminate și se poate concluziona că măsurile nu au conferit un avantaj în favoarea Karjaportti. Prin urmare, măsurile nr. 9 și 10 nu conțin ajutor de stat.

Reeșalonarea datoriilor după 2009 (măsura nr. 12)

(219) Argumentul autorităților finlandeze potrivit căruia măsura este inerentă procedurilor de restructurare sub control judiciar și că nu presupune ajutor de stat poate fi respins. Mai întâi, reeșalonarea datoriilor din 2009 nu a fost prevăzută în programul inițial de restructurare; în al doilea rând, faptul că un astfel de ajutor de restructurare este oferit în conformitate cu legislația națională nu este suficient pentru a exclude ajutorul de stat.

(220) În principiu, și măsurile de reducere a costurilor care în mod normal sunt incluse în bugetul unei întreprinderi pot fi considerate ajutor de stat. În ceea ce privește reeșalonarea datoriilor, Comisia evaluează acest comportament prin aplicarea testului creditorului privat. În această situație, statul este considerat mai degrabă un creditor public, care, asemenea unui creditor privat, încearcă să recupereze sume ce îi sunt datorate și care încheie în acest scop acorduri cu debitorul, în temeiul cărora datoriile acumulate vor fi eșalonate sau fracționate în vederea facilitării rambursării. Dacă suma datorată poate fi rambursată creditorului public în condiții mai avantajoase decât cele permise de un creditor privat, aceasta reprezintă tratament favorabil în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE. Comisa ia notă de argumentul autorităților finlandeze conform căruia reeșalonarea nu a fost aplicată, aceasta fiind oprită de către instanța administrativă din Kuopio (Kuopion Hallinto-Oikeus). Cu toate acestea, după cum declară autoritățile finlandeze, calendarul de rambursare a datoriei a fost totuși prelungit, cu efectul amânării plăților scadente. În acest context, Comisia observă că sumele și perioada de rambursare diferă între planul de reeșalonare și planul notificat. În practică, suma reeșalonată de municipiul Mikkeli este mai mică decât suma notificată inițial, iar reeșalonarea a fost acordată pentru perioade mai scurte decât cele notificate inițial. Prin urmare, se consideră că măsura notificată a fost pusă în aplicare cu modificări. Indiferent de aceste modificări, Comisia observă că niciun creditor privat nu ar fi acceptat o reeșalonare a datoriilor sub orice formă din motivele indicate la prezentul considerent.

(221) În mod normal, un creditor privat își va recupera creanțele dacă a încheiat acorduri de reeșalonare a datoriilor pe care debitorul nu le-a respectat. Municipiul Mikkeli, în schimb, a acceptat o nouă reeșalonare a datoriilor după ce Karjaportti nu a respectat condițiile de reeșalonare convenite în timpul procedurii de restructurare sub control judiciar. În plus, nu există motive speciale pentru neexecutare, cum ar fi oferirea de garanții de valoare mai mare pentru municipiul Mikkeli. În ultimul rând, în ceea ce privește perspectivele de profitabilitate și viabilitate ale întreprinderii, Comisia consideră că situația financiară a societății nu oferea niciun motiv pentru a considera că investițiile vor atinge un nivel de profitabilitate acceptabil într-o perioadă rezonabilă de timp. În momentul acordării, Karjaportti se afla în procedură de faliment și, mai mult, începând din 2004 s-a aflat în procedură de restructurare sub control judiciar. Prin urmare, Comisia observă că un eventual creditor privat, aflat în aceeași situație ca municipiul Mikkeli, nu ar fi acceptat o nouă reeșalonare a datoriilor.

(222) În acest context, autoritățile finlandeze au declarat că municipiul Mikkeli a acționat în mod similar cu alți creditori ai Karjaportti.

(223) În realitate, în ceea ce privește măsura notificată de reeșalonare a datoriilor, acordul creditorilor privați era, conform autorităților finlandeze, condiționat de acordul din partea municipiului Mikkeli. În al doilea rând, se pare că reeșalonarea datoriilor preconizată nu prevedea condiții similare pentru toți creditorii cu garanții. În timp ce municipiul Mikkeli ar fi amânat plata datoriilor neachitate până în 2011, creditorii privați ar fi primit totuși o tranșă în 2009. Prin urmare, argumentul prezentat de autoritățile finlandeze poate fi respins.

(224) Având în vedere cele de mai sus, Comisia concluzionează că măsura nu trece testul creditorului privat și că oferă un avantaj în favoarea Karjaportti.

(225) În ceea ce privește celelalte condiții privind existența ajutorului de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, Comisia observă că reeșalonarea a fost acceptată de municipiul Mikkeli și, în consecință, constă în resurse de stat și este imputabilă statului. În plus, măsura poate fi considerată selectivă. În final, măsura denaturează concurența și afectează schimburile comerciale între statele membre, după cum se arată în detaliu la considerentele 133, 140 și 141.

(226) Având în vedere cele de mai sus, Comisia concluzionează că măsura constituie ajutor de stat.

(227) Principalul argument al autorităților finlandeze a fost faptul că măsura nu conținea ajutor de stat, totuși, Finlanda a notificat măsura nr. 12 ca ajutor de salvare (a se vedea considerentul 1). În realitate, atunci când municipiul Mikkeli a acceptat reeșalonarea datoriilor, Karjaportti se afla în dificultate în sensul punctului 10 litera (c) din Orientările S&R din 2004 (a se vedea considerentele 123-129). Prin urmare, compatibilitatea măsurii în cauză trebuie să fie evaluată pe baza Orientărilor S&R din 2004.

(228) În conformitate cu Orientările S&R din 2004, un ajutor de salvare trebuie să întrunească anumite condiții, care nu sunt îndeplinite integral de măsurile care fac obiectul analizei.

(228)

(a) În primul rând, măsura nu constă în oferirea de lichidități sub formă de garanții pentru împrumuturi sau împrumuturi [punctul 25 litera (a) din Orientările S&R din 2004], ci în amânarea plăților.

(b) În al doilea rând, autoritățile finlandeze nu au comunicat un plan de restructurare în termen de șase luni de la autorizarea ajutorului, iar durata măsurii nu a fost limitată la șase luni [punctul 25 litera (a) din Orientările S&R din 2004].

(c) În al treilea rând, principiul prima și ultima dată [punctul 25 litera (e) din Orientările S&R din 2004] nu este respectat, deoarece întreprinderea a primit ajutor de stat incompatibil și ilegal și în alte momente în care se afla în dificultate.

(229) În plus, măsura nu îndeplinește toate condițiile privind ajutorul de restructurare prevăzute în Orientările S&R din 2004.

(229)

(a) În primul rând, măsura nu este condiționată de punerea în aplicare a unui plan de restructurare (punctul 34 din Orientările S&R din 2004). Se observă că nu a fost întocmit niciun plan de restructurare în sensul punctului 35 din Orientările S&R din 2004.

(b) În al doilea rând, beneficiarii ajutorului trebuie să contribuie semnificativ la planul de restructurare prin resurse proprii (punctul 43 din Orientările S&R din 2004), iar în cazul măsurilor analizate nu există indicii privind existența unei contribuții proprii a beneficiarului.

(c) În al treilea rând, pentru a evita denaturarea nedorită a concurenței, este necesară adoptarea de măsuri compensatorii (punctul 38 din Orientările S&R din 2004). Nu au fost prevăzute astfel de măsuri.

(d) În al patrulea rând, măsura nu respectă principiul prima și ultima dată, deoarece întreprinderea a primit ajutor de stat incompatibil și ilegal și în alte momente când se afla în dificultate.

(230) Prin urmare, Comisia consideră că măsura nu a fost acordată în conformitate cu Orientările S&R din 2004.

(231) În continuare, trebuie să se stabilească dacă măsura nr. 12 poate fi compatibilă pe baza uneia dintre celelalte excepții prevăzute la articolul 107 alineatele (2) și (3) din TFUE.

(232) Excepțiile prevăzute la articolul 107 alineatul (2) din TFUE nu se aplică în cazul de față, deoarece măsura în cauză nu are caracter social, nu a fost acordată în favoarea unor consumatori individuali, nu are rolul de a repara pagube provocate de calamități naturale sau alte evenimente extraordinare și nu este destinată economiei anumitor regiuni ale Republicii Federale Germania afectate de divizarea acestei țări.

(233) Alte excepții sunt prevăzute la articolul 107 alineatul (3) din TFUE.

(234) Articolul 107 alineatul (3) litera (a) prevede că ajutoarele destinate să favorizeze dezvoltarea economică a regiunilor în care nivelul de trai este anormal de scăzut sau în care există un grad de ocupare a forței de muncă extrem de scăzut pot fi declarate compatibile cu piața internă. În momentul acordării, Karjaportti era situată într-o astfel de regiune.

(235) Compatibilitatea ajutorului de stat în favoarea regiunilor asistate este reglementată de Orientările privind ajutoarele regionale din 1998. Conform acestor orientări, întreprinderile în dificultate nu sunt eligibile pentru acordarea de ajutor regional. Prin urmare, Comisia concluzionează că ajutorul nu este eligibil pentru derogarea prevăzută la articolul 107 alineatul (3) litera (a) din TFUE.

(236) Articolul 107 alineatul (3) litera (b) din TFUE prevede că ajutoarele destinate să promoveze realizarea unui proiect important de interes european comun sau să remedieze perturbări grave ale economiei unui stat membru pot fi declarate compatibile cu piața internă. Comisia observă că ajutorul în cauză nu are rolul de a promova realizarea unui proiect important de interes european comun și nici nu a identificat probe potrivit cărora ar fi destinat să remedieze perturbări grave ale economiei finlandeze. Având în vedere cele de mai sus, Comisia concluzionează că ajutorul nu este eligibil pentru derogarea prevăzută la articolul 107 alineatul (3) litera (b) din TFUE.

(237) Articolul 107 alineatul (3) litera (d) din TFUE prevede că ajutoarele destinate să promoveze cultura și conservarea patrimoniului pot fi declarate compatibile cu piața comună, în cazul în care acestea nu modifică în mod nefavorabil condițiile schimburilor comerciale și de concurență în Uniune într-o măsură care contravine interesului comun. Este evident că acest articol nu se aplică în cazul de față.

(238) Articolul 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE permite autorizarea ajutorului de stat destinat să faciliteze dezvoltarea anumitor activități sau a anumitor domenii economice, în cazul în care acestea nu modifică în mod nefavorabil condițiile schimburilor comerciale într-o măsură care contravine interesului comun. Comisia a publicat mai multe orientări și comunicări prin care explică modul de aplicare a derogărilor prevăzute la acest articol. Cu toate acestea, Comisia consideră că, având în vedere natura și caracteristicile ajutorului, este evident că excepțiile stabilite de aceste orientări și comunicări nu se aplică în cazul de față.

(239) Având în vedere argumentele de mai sus, Comisia consideră că măsura nr. 12 conține ajutor de stat care nu este compatibil cu piața internă.

Măsurile acordate de Finnvera

(240) Ca observație preliminară, Comisia reamintește că, în contextul deciziei privind ajutorul de stat N 715/2006, autoritățile finlandeze au garantat că activitățile Finnvera vor fi limitate la administrarea schemelor de ajutor de stat. Pe această bază, Comisia a decis la 25 septembrie 2007 (data deciziei Comisiei) că exceptarea Finnvera de la plata impozitului pe profit nu constituie ajutor de stat. Măsurile nr. 13 și 17 au fost acordate anterior deciziei Comisiei în cazul N 715/2006. Măsura nr. 18 a fost acordată după adoptarea deciziei Comisiei în cazul N 715/2006. Prin urmare, în procedura de evaluare a măsurii nr. 18, Comisia trebuie să ia în considerare garanția oferită de autoritățile finlandeze în acest caz.

Garanția acordată la 17 martie 2004 (măsura nr. 13)

(241) Pentru a fi considerată ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, o măsură trebuie să fie acordată direct sau indirect din resurse de stat și trebuie să fie imputabilă statului. Autoritățile finlandeze nu au negat că măsurile adoptate de Finnvera constau în resurse de stat și sunt imputabile statului. Conform jurisprudenței, resursele unei întreprinderi sunt considerate resurse de stat atunci când statul este în măsură, prin exercitarea influenței sale dominante asupra întreprinderii respective, să influențeze utilizarea resurselor acesteia. Măsurile acordate de o instituție de creditare specializată, care, prin statutul său, poate fi considerată organism public, sunt în general imputabile statului. Tribunalul a explicat în detaliu conceptul de imputabilitate în cauza Stardust Marine. Acesta a prezentat următorii indicatori de stabilire a imputabilității: integrarea întreprinderii publice în structurile administrației publice; natura activităților acesteia și exercitarea acestora pe piață, în condiții normale de concurență cu operatori privați; statutul juridic al întreprinderii (dacă face obiectul dreptului public sau al dreptului societăților comerciale); intensitatea supravegherii exercitate de autoritățile publice asupra conducerii întreprinderii. În acest context, Comisia observă că acțiunile Finnvera fac obiectul dreptului administrativ, ceea ce indică o legătură strânsă cu administrația. Finnvera este o societate de creditare specializată deținută integral de stat, care beneficiază de o garanție de stat și care oferă în principal ajutoare de stat și finanțări dificil de obținut pe piață, cum ar fi credite de export. Astfel, deși activitățile sale se pot suprapune marginal cu cele ale băncilor comerciale, Finnvera nu își desfășoară activitatea în condiții de concurență obișnuite cu operatori privați. Finnvera este constituită conform dreptului obișnuit al societăților comerciale; în același timp, statul exercită un nivel ridicat de supraveghere: acesta selectează membrii Consiliului de supraveghere din grupurile parlamentare ale partidelor politice, în funcție de reprezentarea în Parlamentul finlandez. Majoritatea membrilor consiliului de administrație trebuie să fie aleși dintre candidații propuși de mai multe ministere (a se vedea considerentele 56 -57). Prin urmare, Comisia consideră că măsurile adoptate de Finnvera constau în resurse de stat și sunt imputabile statului.

(242) În ceea ce privește întrebarea dacă măsura nr. 13 oferă un avantaj în favoarea beneficiarului, măsurile nu au fost acordate împreună cu creditori privați și în aceleași condiții, contrar opiniei autorităților finlandeze. Deși este adevărat că […] și […] au acordat Karjaportti împrumuturi în 2004, Comisia nu are indicii că aceste bănci ar fi acordat și garanții. În plus, împrumuturile celor doi creditori privați au fost acordate de abia în vara 2004, după două luni de la acordarea măsurii nr. 13 de către Finnvera, ceea ce înseamnă că nu au acționat împreună cu Finnvera. Argumentul autorităților finlandeze potrivit căruia garanția a fost acordată în conformitate cu Comunicarea privind garanțiile din 2000 poate fi, de asemenea, respins. Mai întâi, după cum se arată mai sus, Comisia utilizează Comunicarea privind garanțiile din 2008 în procesul de evaluare a măsurii (a se vedea considerentul 134). Conform punctului 3.2 din Comunicarea privind garanțiile din 2008, existența unui ajutor de stat în cazul unei garanții individuale de stat poate fi exclusă atunci când debitorul nu este în dificultate financiară. Deoarece Comisia consideră că, în martie 2004, întreprinderea Karjaportti era în dificultate în sensul Orientărilor S&R din 1999 (a se vedea considerentele 123-128), aplicarea Comunicării privind garanțiile poate fi exclusă. Autoritățile finlandeze argumentează, de asemenea, că garanția a făcut obiectul unui comision ridicat. Având în vedere dificultățile financiare ale Karjaportti în momentul acordării garanției, comisionul de garantare aplicat de Finnvera nu este considerat un comision la valoarea de piață. În realitate, beneficiarul a avut costuri de finanțare totale de [5-8] % pentru împrumut și garanție, în timp ce rata de referință aplicabilă în momentul respectiv era de 4,43 %, la care ar fi trebuit adăugate cel puțin 400 de puncte de bază, având în vedere dificultățile financiare ale beneficiarului. Având în vedere cele de mai sus, se consideră că măsura conferă un avantaj în favoarea Karjaportti.

(243) De asemenea, pentru a fi considerată ajutor de stat, o măsură trebuie să fie specifică sau selectivă prin faptul că favorizează anumite întreprinderi sau producția anumitor bunuri. Măsura nr. 13 a fost acordată în favoarea Karjaportti, o întreprindere specifică. Prin urmare, Comisia consideră că măsura constituie un avantaj selectiv în favoarea beneficiarului.

(244) Pe lângă aceasta, Comisia trebuie să evalueze dacă măsura nr. 13 riscă să denatureze concurența și să afecteze schimburile comerciale între statele membre. În acest context, autoritățile finlandeze argumentează că elementul de ajutor al garanției s-a situat sub pragul de minimis. Atunci când a fost acordată măsura nr. 13, se aplicau prevederile Regulamentului (CE) nr. 69/2001 al Comisiei din 12 ianuarie 2001 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din tratatul CE ajutoarelor de minimis (regulamentul de minimis din 2001). Una dintre condițiile pentru aplicarea regulamentului de minimis din 2001 este că suma totală a ajutorului de minimis acordat unei întreprinderi nu trebuie să depășească 100000 EUR într-o perioadă de trei ani. Garanția supusă evaluării avea o valoare de 91000 EUR, ceea ce înseamnă că va respecta plafonul de 100000 EUR chiar dacă toată suma ar trebui să fie considerată element de ajutor. Totuși, trebuie să se stabilească dacă măsura nr. 13 va fi evaluată împreună cu măsura nr. 4, o garanție acordată de municipiul Mikkeli în martie 2004, cu doar 9 zile înainte de măsura nr. 13 - garanția acordată de Finnvera. Deși cele două garanții au fost acordate de două entități diferite, pentru două împrumuturi separate cu perioade diferite, aceste două împrumuturi înlocuiau împrumutul unic acordat de Tapiola în 1992. Astfel, se poate considera că măsurile nr. 4 și 13 au fost acordate în același scop, de a permite conversia împrumutului furnizat de Tapiola în 1992 într-un împrumut nou. Având în vedere legătura strânsă între cele două măsuri, Comisia consideră că măsura nr. 4 și măsura nr. 13 trebuie considerate o singură măsură în scopul aplicării plafonului de 100000 EUR prevăzut de regulamentul de minimis din 2001. Elementul de ajutor total al celor două măsuri depășește 100000 EUR. Prin urmare, Comisia concluzionează că măsura nr. 13 nu se încadrează în domeniul de aplicare al regulamentului de minimis din 2001.

(245) În sfârșit, autoritățile finlandeze susțin că măsura nr. 13 reprezintă o continuare a creanțelor deja existente și, prin urmare, expunerea Finnvera nu crește. Autoritățile finlandeze au prezentat un argument similar în ceea ce privește măsura nr. 4. Aplicând același raționament ca și în cazul măsurii nr. 4, Comisia nu consideră măsura nr. 13 ca fiind o simplă continuare a unei măsuri acordate anterior (a se vedea considerentele 164-165).

(246) Având în vedere cele de mai sus, Comisia concluzionează că măsura nr. 13 constituie ajutor de stat.

(247) Autoritățile finlandeze nu au prezentat argumente privind compatibilitatea măsurii nr. 13. Deoarece Karjaportti era în dificultate în momentul în care Finnvera a acordat garanția (a se vedea considerentele 123-128), Comisia evaluează mai întâi dacă această măsură reprezintă ajutor de salvare și restructurare compatibil în sensul Orientărilor S&R. În momentul acordării se aplicau Orientările S&R din 1999.

(248) Conform Orientărilor S&R din 1999, un ajutor de salvare trebuie să întrunească anumite condiții, care nu sunt îndeplinite integral de măsurile care fac obiectul analizei.

(248)

(a) Mai întâi, garanția nu acoperea un împrumut care urma să fie rambursat într-o perioadă de maximum 12 luni de la plata ultimei tranșe către întreprindere [punctul 23 litera (b) din Orientările S&R din 1999].

(b) În al doilea rând, autoritățile finlandeze nu au furnizat informații potrivit cărora împrumutul era justificat din motive de grave dificultăți sociale și că nu avea efecte negative nedorite asupra altor state membre [punctul 23 litera (c) din Orientările S&R din 1999].

(c) În al treilea rând, garanția nu a fost rambursată în termen de șase luni, nici nu a fost întocmit un plan de restructurare în sensul Orientările S&R din 1999 [punctul 23 litera (d) din Orientările S&R din 1999].

(d) În ultimul rând, nu există indicii că garanția a fost limitată la suma necesară pentru menținerea activității întreprinderii în perioada pentru care a fost autorizat ajutorul [punctul 23 litera (e) din Orientările S&R din 1999].

(249) Comisia consideră că măsura nr. 13 nu îndeplinește nici toate condițiile privind ajutorul de restructurare stabilite de Orientările S&R din 1999, din aceleași motive prezentate pentru măsurile nr. 4 și 5 de mai sus (a se vedea considerentele 177-178). Prin urmare, Comisia consideră că măsura nu a fost acordată în conformitate cu Orientările S&R din 1999.

(250) În continuare, trebuie să se stabilească dacă măsura nr. 13 poate fi compatibilă pe baza uneia dintre celelalte excepții prevăzute la articolul 107 alineatele (2) și (3) din TFUE. Comisia consideră că niciuna dintre excepții nu este îndeplinită, din aceleași motive descrise pentru măsurile nr. 4 și 5 (a se vedea considerentele 179–186). Prin urmare, Comisia concluzionează că măsura nr. 13 presupune ajutor de stat incompatibil cu piața internă.

Împrumutul acordat la 12 ianuarie 2006 (măsura nr. 14)

(251) Autoritățile finlandeze susțin că măsura a fost prevăzută în programul procedurii de restructurare sub control judiciar și că a fost adoptată de Finnvera împreună cu creditori privați.

(252) Este adevărat că măsura a fost prevăzută deja în programul de restructurare atât pentru creditorii privați, cât și pentru creditorii publici ai Karjaportti. Conform documentelor prezentate de autoritățile finlandeze, conversia dobânzii a avut loc de fapt la sfârșitul anului 2005 și începutul anului 2006. Creditorii privați și-au convertit, de asemenea, dobânzile în împrumuturi.

(253) Mai întâi, aplicând raționamentul din cauza BP Chemicals (considerentele 189-191), trebuie să se stabilească dacă principiul investitorului în economia de piață poate fi aplicat în cazul măsurii nr. 14. În acest context, Comisia observă că măsurile nr. 4, 5 și 13 au fost adoptate înainte de începerea procedurii de restructurare sub control judiciar, în timp ce măsura nr. 14 a fost adoptată în cursul acestei proceduri. Comisia consideră, din motivele indicate la considerentele 189-191, că măsura nr. 14 poate fi separată de măsurile nr. 4, 5 și 13. În plus, măsura nr. 14 a fost prevăzută chiar în programul de restructurare, care avea rolul de a reface viabilitatea întreprinderii.

(254) În al doilea rând, în ceea ce privește aplicarea principiului investitorului privat în economia de piață în cazul acestei măsuri, Comisia consideră că împrumuturile acordate de creditorii privați […] și […] sunt comparabile cu împrumutul acordat de Finnvera. În calitate de creditori cu garanții care participă la procedura de restructurare sub control judiciar, toate societățile se află în aceeași situație. Deoarece aceste împrumuturi au fost acordate în condiții similare cu împrumutul oferit de Finnvera (aceeași perioadă de creditare, perioade de rambursare comparabile) și că Finnvera a solicitat o dobândă mai mare (EURIBOR 6 luni + 2 % era 4,643 % la 1 ianuarie 2006) decât dobânda primită de creditorii privați (la 1 ianuarie 2006, EURIBOR 3 luni + 1,5 % era 3,988 %; EURIBOR 3 luni + 2 % era 4,488 %), Comisia concluzionează că măsura nu a conferit un avantaj în favoarea Karjaportti.

(255) Având în vedere cele de mai sus, se concluzionează că măsura nu constituie ajutor de stat.

Contragaranția acordată la 14 septembrie 2006 (măsura nr. 15)

(256) Mai întâi, Comisia consideră că beneficiarul măsurii este Karjaportti, chiar dacă contragaranția a fost acordată […]. Comisionul redus încasat de […] de la Karjaportti demonstrează că […] a acordat garanția doar ca urmare a garanției oferite de Finnvera. Într-adevăr, prima de garantare pentru contragaranția oferită în favoarea Finnvera a fost plătită de Karjaportti, nu de către […].

(257) În orice caz, autoritățile finlandeze consideră că Finnvera a acționat în aceeași manieră ca și creditorii privați […] și […]. Este adevărat că […] și […] s-au aflat într-o situație similară cu Finnvera. Toate cele trei societăți sunt creditori cu garanții care participă la procedura de restructurare sub control judiciar. Toate au acordat împrumuturi și garanții pentru Karjaportti înainte de ([…]).

(258) La fel ca în cazul măsurii nr. 14 și aplicând raționamentul din cauza BP Chemicals (a se vedea considerentele 189-191), se consideră că principiul investitorului în economia de piață poate fi aplicat în cazul măsurii nr. 15, aceasta fiind separată de măsurile nr. 4, 5 și 13 (a se vedea considerentul 253).

(259) În ceea ce privește măsura în cauză, valoarea totală a împrumutului garantat era de 1,8 milioane EUR. Finnvera a contragarantat […] pentru doar 16,7 % din această sumă (300000 EUR). Restul împrumutului era acoperit de garanții din partea […] și […] (825000 EUR, respectiv 675000 EUR), care nu au fost contragarantate de Finnvera. Din perspectiva beneficiarului Karjaportti, costurile totale ale garanției contragarantate erau mai mari decât cele ale garanțiilor acordate de […] și […]. În timp ce acestea din urmă percepeau un comision de garantare de 1,75 % din partea Karjaportti, costurile totale de finanțare ale contragaranției pentru Karjaportti erau de 2,9 % (1,65 % pentru garanția […] plus 1,25 % pentru contragaranție). Prin urmare, măsura adoptată de Finnvera nu a conferit un avantaj în favoarea Karjaportti.

(260) Având în vedere cele de mai sus, se concluzionează că măsura nu constituie ajutor de stat.

Împrumutul acordat la 6 iulie 2007 (măsura nr. 16)

(261) Astfel cum se arată la considerentul 110, autoritățile finlandeze argumentează că împrumutul nu presupune ajutor de stat, deoarece face parte dintr-o măsură de finanțare mai amplă la care au participat și creditori privați.

(262) La fel ca în cazul măsurii nr. 14 și aplicând raționamentul din cauza BP Chemicals (a se vedea considerentele 189-191), se consideră că principiul investitorului în economia de piață poate fi aplicat în cazul măsurii nr. 16 (a se vedea considerentul 253).

(263) După cum s-a arătat la considerentul 254, în opinia Comisiei, […] și […] se află într-o situație comparabilă cu cea a Finnvera. În ceea ce privește măsura care face obiectul analizei, este adevărat că Finnvera a acordat împrumutul în același timp si în condiții similare cu cele ale […] și […]. Durata împrumuturilor a fost de șase luni pentru toți creditorii; plata pentru toate împrumuturile a fost amânată în aceeași proporție (suma restantă pentru toți creditorii este de aproximativ […] % din suma inițială). Toate cele trei împrumuturi au fost acoperite cu garanții similare, astfel cum se arată la considerentul 66, iar garanțiile au fost împărțite între creditori în conformitate cu participarea respectivului creditor la riscul împrumutului acordat. În ceea ce privește dobânda, se pare că Finnvera a solicitat o dobândă mai mare (EURIBOR 6 luni + 2,5 % era 6,847 % la 6 iulie 2007) decât dobânda primită de creditorii privați (la 9 iulie 2007, EURIBOR 1 lună + 2 % era 6,105 %). Prin urmare, se poate considera că împrumutul respectă principiul investitorului în economia de piață și nu presupune ajutor de stat.

(264) Având în vedere cele de mai sus, se concluzionează că măsura nu constituie ajutor de stat.

Garanția acordată la 9 ianuarie 2008 (măsura nr. 17)

(265) Mai întâi, trebuie identificată entitatea care a beneficiat de măsura în cauză, […] sau Karjaportti. Finnvera a acordat contragaranția către […], principala bancă a Karjaportti. […] a acordat, la rândul său, o garanție pentru Karjaportti. […] a încasat un comision foarte scăzut de la Karjaportti pentru această garanție, ceea ce arată că […] a acordat această garanție către Karjaportti doar pentru că era acoperită de contragaranția Finnvera. Comisia mai observă că prima de garantare pentru contragaranția oferită în favoarea Finnvera a fost plătită de Karjaportti, nu de către […]. Prin urmare, Comisia consideră că beneficiarul măsurii este Karjaportti.

(266) În al doilea rând, trebuie să se evalueze dacă măsura conferă un avantaj în favoarea Karjaportti. În acest context, conform autorităților finlandeze, contragaranția nu presupune ajutor de stat, deoarece în această tranzacție a fost implicată o altă parte privată. Acest argument poate fi respins, deoarece Finnvera a acordat o contragaranție pentru garanția părții private implicate, ceea ce înseamnă că Finnvera și partea privată nu se aflau într-o situație similară.

(267) Având în vedere cele de mai sus, Comisia evaluează măsura pe baza Comunicării privind garanțiile din 2008. Deși este adevărat că contragaranția Finnvera nu acoperă mai mult de 80 % din garanția […], beneficiarul, Karjaportti, era în dificultate în momentul acordării, după cum se arată la considerentele 123-128. Prin urmare, existența ajutorului de stat nu poate fi exclusă în temeiul punctului 3.2 al Comunicării privind garanțiile din 2008.

(268) Chiar dacă o garanție nu îndeplinește toate condițiile de la punctul 3.2 al Comunicării privind garanțiile din 2008, comisionul plătit pentru o garanție poate totuși să justifice concluzia conform căreia garanția nu presupune ajutor de stat. În orice caz, în situația de față, Comisia consideră, contrar opiniei autorităților finlandeze, că măsura conține elemente de ajutor de stat. Garanția a fost acordată cu un comision de garantare redus, chiar dacă întreprinderea se confrunta cu dificultăți (a se vedea considerentele 123-128), iar riscul pentru Finnvera putea fi considerat important. Prin urmare, se consideră că măsura conferă un avantaj în favoarea Karjaportti. În acest context, Comisia mai observă că Finnvera, conform angajamentului oferit de autoritățile finlandeze în cadrul cazului N 715/2006, nu era autorizată să ofere finanțare în condițiile de pe piață.

(269) În plus, măsura îndeplinește toate condițiile pentru a fi considerată ajutor de stat. După cum s-a arătat la considerentul 241, măsurile acordate de Finnvera constau în resurse de stat și sunt imputabile statului. De asemenea, măsura nr. 17 este selectivă, deoarece singura companie care beneficiază de pe urma sa este Karjaportti. În ultimul rând, denaturează concurența și afectează schimburile comerciale între statele membre.

(270) Având în vedere cele de mai sus, Comisia concluzionează că măsura constituie ajutor de stat.

(271) Autoritățile finlandeze nu au susținut că măsura nr. 17 era compatibilă cu piața internă. Atunci când Finnvera a acordat măsura, Karjaportti era în dificultate în sensul Orientărilor S&R din 2004 (a se vedea considerentele 123-128). Astfel, măsura putea fi compatibilă exclusiv sub formă de ajutor de salvare și restructurare în sensul Orientărilor S&R din 2004.

(272) Conform Orientărilor S&R din 2004, un ajutor de salvare trebuie să întrunească anumite condiții, care nu sunt îndeplinite integral de măsura care face obiectul analizei.

(272)

(a) În primul rând, garanția nu a încetat într-o perioadă de cel mult șase luni de la transferul primei tranșe către întreprindere [punctul 25 litera (a) din Orientările S&R din 2004].

(b) În al doilea rând, autoritățile finlandeze nu au comunicat, în termen de șase luni după prima punerea în aplicare a măsurii, un plan de restructurare sau de lichidare sau dovada că garanția a fost anulată [punctul 25 litera (c) din Orientările S&R din 2004].

(c) În al treilea rând, principiul prima și ultima dată [punctul 25 litera (e) din Orientările S&R din 2004] nu este respectat, deoarece întreprinderea a primit ajutor de stat incompatibil și ilegal și în alte momente când se afla în dificultate.

(273) În plus, măsura nu îndeplinește nici toate condițiile privind ajutorul de restructurare stabilite de Orientările S&R din 2004.

(273)

(a) Mai întâi, măsura nu este condiționată de punerea în aplicare a unui plan de restructurare (punctul 34 din Orientările S&R din 2004). Se observă că nu a fost întocmit niciun plan de restructurare în sensul punctului 35 din Orientările S&R.

(b) În al doilea rând, beneficiarii ajutorului trebuie să contribuie semnificativ la planul de restructurare prin resurse proprii (punctul 43 din Orientările S&R din 2004), iar în cazul măsurilor analizate nu există indicii privind existența unei contribuții proprii a beneficiarului.

(c) În al treilea rând, pentru a evita denaturarea nedorită a concurenței, este necesară adoptarea de măsuri compensatorii (punctul 38 din Orientările S&R din 2004). Nu au fost prevăzute astfel de măsuri.

(d) În al patrulea rând, măsura nu îndeplinește principiul prima și ultima dată, deoarece întreprinderea a primit ajutor de stat incompatibil și ilegal și în alte momente când se afla în dificultate.

(274) Prin urmare, Comisia consideră că măsura nu a fost acordată în conformitate cu Orientările S&R din 2004.

(275) În continuare, trebuie să se stabilească dacă măsura nr. 17 poate fi compatibilă pe baza uneia dintre celelalte excepții prevăzute la articolul 107 alineatele (2) și (3) din TFUE. Comisia consideră că niciuna dintre excepții nu este îndeplinită, din aceleași motive descrise pentru măsurile nr. 4 și 5 (a se vedea considerentele 179-186). Prin urmare, Comisia concluzionează că măsura nr. 17 presupune ajutor de stat incompatibil cu piața internă.

RECUPERARE

(276) Conform TFUE și jurisprudenței constante a Curții de Justiție, Comisia are competența de a decide dacă statul membru în cauză trebuie să anuleze sau să modifice ajutorul atunci când constată că acest ajutor este incompatibil cu piața internă. De asemenea, Curtea a susținut în mod consecvent că obligația unui stat de a anula ajutorul considerat de Comisie incompatibil cu piața internă este menită să restabilească situația existentă anterior. În acest context, Curtea a stabilit că acest obiectiv este atins de îndată ce beneficiarul a rambursat sumele acordate prin autorul ilegal, renunțând astfel la avantajul de care beneficiase în raport cu concurenți săi de pe piață, iar situația anterioară acordării ajutorului este restabilită.

(277) Conform acestei jurisprudențe, articolul 14 din regulamentul de procedură prevede că atunci când adoptă decizii negative în cazuri de ajutor ilegal, Comisia decide ca statul membru în cauză să ia toate măsurile necesare pentru recuperarea ajutorului de la beneficiar.

(278) Astfel, șase dintre măsurile analizate trebuie considerate ajutor ilegal și incompatibil:

garanția acordată la 8 martie 2004 de municipiul Mikkeli (măsura nr. 4);

garanția acordată la 10 mai 2004 de municipiul Mikkeli (măsura nr. 5);

conversia dobânzilor neachitate în împrumuturi (măsura nr. 8);

reeșalonarea datoriilor după 2009 (măsura nr. 12);

garanția acordată la 17 martie 2004 de Finnvera (măsura nr. 13);

garanția acordată la 9 ianuarie 2008 de Finnvera (măsura nr. 17).

(279) Prin urmare, acestea trebuie recuperate în vederea restabilirii situației care a existat pe piață înainte de acordarea ajutorului. Așadar, ajutorul trebuie să fie recuperat începând cu momentul în care avantajul a fost conferit beneficiarului, și anume momentul în care ajutorul a fost pus la dispoziția beneficiarului, și poartă dobândă până la momentul la care este efectiv recuperat.

Recuperarea ajutorului acordat sub formă de garanții

(280) Elementul de ajutor incompatibil al celor două garanții acordate de municipiul Mikkeli în 2004 (măsura nr. 4 și măsura nr. 5) și garanțiile acordate de Finnvera în anii 2005 (măsura nr. 13) și 2008 (măsura nr. 17) se determină pe baza următoarelor principii.

(281) În principiu, o garanție de stat poate constitui ajutor de stat până la suma totală a împrumutului subiacent, dacă beneficiarul nu are capacitatea să acceseze piețele financiare prin forțe proprii. Totuși, în cazul de față, autoritățile finlandeze au demonstrat că întreprinderea Karjaportti avea încă acces pe piețele financiare în momentul acordării garanțiilor în 2004, prin furnizarea de informații privind împrumuturile acordate beneficiarului de creditori privați (a se vedea considerentul 93). Există puține indicii în ceea ce privește accesul întreprinderii pe piață și în 2008, atunci când a fost acordată măsura nr. 17. În acest context, Comisia ia notă că contragaranția acordată de Finnvera acoperea numai 80 % din garanția furnizată de un creditor privat, ceea ce înseamnă că riscul pentru restul de 20 % era suportat în continuare de creditor. Prin urmare, se consideră că întreprinderea avea în continuare acces la piețele financiare chiar și fără garanția din 2008.

(282) Totuși, având în vedere dificultățile financiare ale Karjaportti în momentul acordării măsurilor, băncile comerciale ar fi perceput o dobândă proporțional mai ridicată decât cea aplicată în cazul unei garanții de stat, deoarece o astfel de garanție constituie o asigurare suplimentară pentru bănci. Prin urmare, Comisia consideră că întreprinderea Karjaportti a beneficiat de dobânzi mai reduse, pe care le-a primit datorită garanției.

(283) Conform punctului 4.2 din Comunicarea privind garanțiile din 2008, în lipsa unei prime de garantare de piață comparabile, costurile complete ale finanțării împrumutului garantat (dobândă plus primă de garantare) trebuie să fie comparate cu dobânda de piață pentru un împrumut similar care nu beneficiază de garanție de stat. În multe cazuri, o astfel de dobândă de piață nu este disponibilă Prin urmare, în Comunicarea din 2008 privind revizuirea metodei de stabilire a ratelor de referință și de scont (denumită în continuare Comunicarea din 2008 privind ratele de referință), Comisia a elaborat o metodologie financiară care, din motivele prezentate la punctul 4.2 din Comunicarea privind garanțiile din 2008, poate fi utilizată ca substitut pentru dobânda de pe piață.

(284) În cazul de față, nu există indicii cu privire la cât ar fi plătit Karjaportti pentru un împrumut comparabil negarantat. Mai mult, toate cele trei garanții au fost acordate anterior crizei economice și financiare. În plus, Comisia este de părere că, având în vedere perioada care s-a scurs de la acordarea măsurilor, calcularea unei rate reale a pieței pentru un producător finlandez de carne s-ar dovedi un exercițiu dificil. Prin urmare, Comisia va utiliza rata de referință relevantă ca substitut pentru rata pieței.

Garanția acordată la 8 martie 2004 (măsura nr. 4)

(285) În ceea ce privește măsura nr. 4, garantarea împrumuturilor Karjaportti poate fi considerată normală din perspectiva Comunicării din 2008 privind ratele de referință. Karjaportti a oferit o ipotecă imobiliară și o ipotecă comercială pentru măsura nr. 4. Valorile nominale ale acestor două instrumente sunt destul de ridicate (a se vedea considerentul 27). Totuși, trebuie luat în considerare faptul că aceeași garanție era deja utilizată pentru a acoperi și alte creanțe ale municipiului Mikkeli (cum ar fi măsura nr. 1), astfel încât pentru măsura în cauză nu era disponibilă suma integrală. De asemenea, trebuie să se aibă în vedere că valoarea reală a ipotecii imobiliare și a ipotecii comerciale depinde de valoarea bunurilor ipotecate și de rangul de credit al municipiului Mikkeli.

(286) În acest context, se observă că autoritățile finlandeze nu au putut oferi o evaluare a gajurilor din momentul acordării garanției. Totuși, Finlanda a prezentat două evaluări independente ale gajurilor generale, utilizate pentru întocmirea programului de restructurare, din 15 februarie 2005 (a se vedea considerentul 43), dată destul de apropiată de data acordării garanției. În acest context, trebuie menționat că, având în vedere rangul de creditor al municipiului Mikkeli, ipoteca imobiliară ar putea fi suficientă pentru acoperirea creanțelor municipiului dacă proprietatea este menținută în uz; în cazul în care Karjaportti ar trebui lichidată, valoarea proprietății ar putea fi prea redusă pentru a acoperi oricare din creanțele municipiului Mikkeli. Ipoteca comercială ar putea acoperi doar parțial creanțele municipiului Mikkeli. Prin urmare, pare plauzibil ca toate garanțiile furnizate să fie considerate garanții normale.

(287) Prin urmare, dobânda pe care Karjaportti ar fi trebuit să o plătească pentru un împrumut negarantat acordat în condițiile pieței este rata de referință de 4,43 % plus o primă de risc de 650 de puncte de bază, care reflectă prima de risc aplicabilă unei întreprinderi în dificultate care oferă garanții normale. Prin urmare, valoarea ajutorului trebuie calculată ca diferența între această rată de piață teoretică și dobânda la care a fost acordat în realitate împrumutul garantat (4 %), după deducerea prețului plătit efectiv pentru garanție, adică 0 puncte de bază. Diferența între aceste rate se calculează pentru perioada în care a fost aplicată rata efectivă.

(288) Ajutorul este purtător de dobânzi de recuperare calculate din momentul în care diferența între dobânzile teoretice și dobânda la care a fost acordat împrumutul garantat în realitate devine datorată, până în momentul recuperării efective a ajutorului.

Garanția acordată la 10 mai 2004 (măsura nr. 5)

(289) În ceea ce privește măsura nr. 5, garantarea poate fi considerată normală din perspectiva Comunicării din 2008 privind ratele de referință. Karjaportti a oferit aceleași garanții ca și în cazul măsurii nr. 4, adică o ipotecă imobiliară asupra unității de producție de la Tikkala și o ipotecă comercială. În plus, a fost acordată o garanție specială asupra unității de producție de la Tikkala, cu o valoare nominală de 1135268 EUR (a se vedea considerentul 29). În cazul tuturor acestor garanții se aplica același raționament ca și în cazul măsurii nr. 4,și pare plauzibil ca toate garanțiile furnizate să fie considerate garanții normale.

(290) Dobânda pe care Karjaportti ar fi trebuit să o plătească pentru un împrumut negarantat acordat în condițiile pieței este, din nou, rata de referință de 4,43 % plus o primă de risc de 650 de puncte de bază. Prin urmare, valoarea ajutorului trebuie calculată ca diferența între această rată de piață teoretică și dobânda la care a fost acordat în realitate împrumutul garantat (EURIBOR 12 luni plus 0,3 %), după deducerea prețului plătit efectiv pentru garanție, adică 0 puncte de bază. Diferența între aceste rate se calculează pentru perioada în care a fost aplicată rata efectivă.

(291) Ajutorul este purtător de dobânzi de recuperare calculate din momentul în care diferența între dobânzile teoretice și dobânda la care a fost acordat împrumutul garantat în realitate devine datorată, până în momentul recuperării efective a ajutorului.

Garanția acordată la 17 martie 2004 (măsura nr. 13)

(292) Comisia nu deține informații privind garantarea măsurii nr. 13, astfel încât poate doar să ofere detalii privind metoda de recuperare. Dacă măsura nr. 13 a fost garantată, în prima etapă trebuie să fie stabilită valoarea acestei garanții în conformitate cu Comunicarea privind ratele de referință.

(293) Dobânda pe care Karjaportti ar fi trebuit să o plătească pentru un împrumut negarantat acordat în condițiile pieței este, din nou, rata de referință de 4,43 % plus o primă de risc ce reflectă valoarea gajului. Elementul de ajutor trebuie calculat ca diferența între această rată de piață teoretică și dobânda la care a fost acordat în realitate împrumutul garantat ([2-5] %), după deducerea prețului plătit efectiv pentru garanție, adică 3 %. Diferența între aceste rate se calculează pentru perioada în care a fost aplicată rata efectivă.

(294) Ajutorul este purtător de dobânzi de recuperare calculate din momentul în care diferența între dobânzile teoretice și dobânda la care a fost acordat împrumutul garantat în realitate devine datorată, până în momentul recuperării efective a ajutorului.

Garanția acordată la 9 ianuarie 2008 (măsura nr. 17)

(295) În ceea ce privește măsura nr. 17, garantarea poate fi considerată normală din perspectiva Comunicării din 2008 privind ratele de referință. Karjaportti a furnizat garanții sub forma unei participații la o întreprindere, pe care Finnvera a estimat-o la o valoare de […], după cum se arată la considerentul (67). Dobânda pe care Karjaportti ar fi trebuit să o plătească pentru un împrumut negarantat acordat în condițiile pieței este, din nou, rata de referință de 5,19 % plus o primă de risc de 650 de puncte de bază. Prin urmare, valoarea ajutorului trebuie calculată ca diferența între această rată de piață teoretică și dobânda la care a fost acordat în realitate împrumutul garantat ([0-3] % plus dobânda pentru sumele restante în temeiul acordului de subcontractare), după deducerea prețului plătit efectiv pentru garanție, adică 250 de puncte de bază. Diferența între aceste rate se calculează pentru perioada în care a fost aplicată rata efectivă.

(296) Ajutorul este purtător de dobânzi de recuperare calculate din momentul în care diferența între dobânzile teoretice și dobânda la care a fost acordat împrumutul garantat în realitate devine datorată, până în momentul recuperării efective a ajutorului.

Recuperarea ajutorului acordat sub forma conversiei dobânzilor neachitate în împrumuturi (măsura nr. 8)

(297) Mai întâi trebuie să se determine elementul de ajutor incompatibil al măsurii nr. 8, un împrumut acordat de municipiul Mikkeli. După cum s-a arătat la considerentele 45-46, municipiul Mikkeli a acordat împrumutul la o dobândă mai mică decât cea a creditorilor privați ai Karjaportti. În principiu, elementul de ajutor al unui împrumut se calculează ca diferența între dobânda la care a fost acordat împrumutul și dobânda pieței. În cazul de față, creditorii privați au acordat împrumuturi împreună cu municipiul Mikkeli. Dobânzile aplicate de creditorii privați pot fi considerate ca un indiciu pentru dobânzile pieței.

(298) Prin urmare, suma ajutorului trebuie calculată ca diferența între dobânda medie aplicată pentru împrumuturile acordate de creditorii privați (EURIBOR 3 luni + 2 % și EURIBOR 3 luni + 1,5 %) și dobânda la care a împrumutul a fost acordat în realitate (EURIBOR 3 luni + 0,3 %).

(299) Diferența între aceste rate se calculează pentru perioada în care a fost aplicată rata efectivă.

(300) Ajutorul este purtător de dobânzi de recuperare calculate din momentul în care diferența între dobânzile teoretice și dobânda la care a fost acordat împrumutul în realitate devine datorată, până în momentul recuperării efective a ajutorului.

Recuperarea ajutorului acordat sub forma unei reeșalonări a datoriilor după 2009 (măsura nr. 12)

(301) Mai întâi trebuie să se determine elementul de ajutor incompatibil al măsurii nr. 12, constând în reeșalonarea datoriilor de către municipiul Mikkeli după 2009. Astfel cum se arată la considerentele 219-226, reeșalonarea datoriilor notificată a fost pusă în aplicare cu modificări. Deoarece Comisia nu deține informații privind reeșalonarea aplicată în realitate, poate doar să ofere detalii privind metoda de recuperare.

(302) Ajutorul a fost pus la dispoziția întreprinderii din momentul în care Osuuskunta Karjaportti nu a respectat graficul de plăți convenit în procedura de restructurare sub control judiciar din 2006. Comisia consideră că, în momentul acordării ajutorului, Karjaportti nu mai avea acces pe piețele financiare. Prin urmare, ajutorul este egal cu suma datoriei reeșalonate. Așadar, sumele de recuperat sunt echivalente cu datoriile către municipiul Mikkeli care fac obiectul reeșalonării. Cu toate acestea, plățile deja efectuate pot fi deduse din sumele care trebuie recuperate.

(303) Ajutorul este purtător de dobândă de la data la care a fost pus la dispoziția întreprinderii până în momentul recuperării efective.

CONCLUZIE

(304) Comisia observă că investigația oficială privind garanția în valoare de 2,75 milioane EUR, notificată și ulterior retrasă de autoritățile finlandeze, nu mai este justificată în temeiul articolului 8 din regulamentul de procedură.

(305) În ceea ce privește garanția acordată în anul 2000 și atribuirea terenurilor în același an de municipiul Mikkeli, Comisia consideră că măsurile respective reprezintă ajutor de stat compatibil ca ajutor de investiții în temeiul Orientărilor privind ajutoarele regionale din 1998.

(306) Se consideră că achiziția de terenuri efectuată de municipiul Mikkeli în 2002 nu implică ajutor de stat, deoarece a avut loc în condiții de piață.

(307) Garanțiile acordate de municipiul Mikkeli în martie 2004 și mai 2004 pot fi considerate ajutor de stat, având în vedere că, în momentul acordării, întreprinderea Karjaportti era în dificultate în sensul Orientărilor S&R din 1999. Aceste măsuri sunt incompatibile cu piața internă, deoarece niciuna dintre dispozițiile articolului 107 alineatele (2) și (3) din TFUE nu este îndeplinită.

(308) Măsurile adoptate de municipiul Mikkeli în cursul procedurii de restructurare sub control judiciar au fost acordate împreună cu creditori privați comparabili, în condiții similare. Prin urmare, Comisia consideră că principiul investitorului în economia de piață a fost respectat și că măsurile nu presupun ajutor de stat.

(309) Se consideră că nici achiziția de acțiuni de către municipiul Mikkeli, nici ștergerea datoriilor din situațiile financiare din 2007 și 2008 nu conțin elemente de ajutor.

(310) Conversia dobânzilor neachitate într-un împrumut de către municipiul Mikkeli în decembrie 2005 poate fi considerată ajutor de stat, având în vedere că, în momentul acordării, întreprinderea Karjaportti era în dificultate în sensul Orientărilor S&R din 2004. Această măsură este incompatibilă cu piața internă, deoarece niciuna dintre dispozițiile articolului 107 alineatele (2) și (3) din TFUE nu este îndeplinită.

(311) În ceea ce privește reeșalonarea datoriilor acceptată de către municipiul Mikkeli în 2009, se observă că aceasta reprezenta o nouă reeșalonare. În acest context, Comisia consideră că un creditor privat nu ar fi acceptat o astfel de reeșalonare și că măsura constituie ajutor de stat. Deoarece, în momentul acordării, întreprinderea Karjaportti era în dificultate în sensul Orientărilor S&R din 2004, măsura putea fi compatibilă numai în temeiul orientărilor respective. Întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile, se concluzionează că măsura constituie ajutor de stat.

(312) Garanția acordată de Finnvera la 17 martie 2004 presupune, de asemenea, ajutor de stat incompatibil în temeiul Orientărilor S&R din 1999. Împrumutul acordat de Finnvera la 12 ianuarie 2006 nu constituie ajutor de stat, deoarece a fost acordat împreună cu creditori privați comparabili, în condiții similare. Același lucru este valabil și pentru garanția acordată de Finnvera în septembrie 2006 și împrumutul acordat în iulie 2007.

(313) În sfârșit, garanția acordată de Finnvera la 9 ianuarie 2008 poate fi considerată ajutor de stat, deoarece, în momentul acordării, Karjaportti era în dificultate în sensul Orientărilor S&R din 2004. Măsura este incompatibilă cu piața internă, deoarece niciuna dintre dispozițiile articolului 107 alineatele (2) și (3) din TFUE nu este îndeplinită,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1 Procedura oficială de investigare inițiată în temeiul articolului 108 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în ceea ce privește garanția în valoare de 2,75 milioane EUR (măsura nr. 11), notificată, dar ulterior retrasă de Finlanda, este închisă.

Articolul 2 Măsurile aplicate de Finlanda în favoarea Osuuskunta Karjaportti, constând în: nu constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

achiziția de terenuri în 2002 (măsura nr. 3),

măsurile adoptate în contextul procedurilor de restructurare sub control judiciar (măsura n. 6),

achiziționarea de acțiuni de la Osuuskunta Karjaportti (măsura nr. 7),

ștergerea datoriilor în situațiile financiare din 2006 și 2008 (măsura nr. 9 și măsura nr. 10),

împrumutul acordat de Finnvera în iunie 2006 (măsura nr. 14),

contragaranția acordată de Finnvera în septembrie 2006 (măsura nr. 15) și

împrumutul acordat de Finnvera în iulie 2007 (măsura nr. 16)

Articolul 3 Măsurile de ajutor de stat aplicate de Finlanda în favoarea Osuuskunta Karjaportti, constând în: sunt compatibile cu piața internă în sensul articolului 107 alineatul (3) litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

o garanție acordată în iunie 2000 (măsura nr. 1) și

atribuirea de terenuri în același an (măsura nr. 2)

Articolul 4 Măsurile de ajutor de stat aplicate de Finlanda în favoarea Osuuskunta Karjaportti, constând în: au fost puse în aplicare în mod ilegal de către Finlanda, cu încălcarea articolului 108 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și sunt incompatibile cu piața internă.

garanția acordată la 8 martie 2004 de municipiul Mikkeli (măsura nr. 4);

garanția acordată la 10 mai 2004 de municipiul Mikkeli (măsura nr. 5);

conversia dobânzilor neachitate în împrumuturi (măsura nr. 8);

garanția acordată la 17 martie 2004 de Finnvera (măsura nr. 13);

garanția acordată la 9 ianuarie 2008 de Finnvera (măsura nr. 17);

reeșalonarea datoriilor după 2009 (măsura nr. 12)

Articolul 5

1. Finlanda recuperează de la beneficiar ajutorul menționat la articolul 4.

2. Sumele care trebuie recuperate sunt purtătoare de dobândă începând de la data la care acestea a fost pus la dispoziția beneficiarului până la data recuperării lor efective.

3. Dobânda se calculează ca dobândă compusă în conformitate cu dispozițiile capitolului V din Regulamentul (CE) nr. 794/2004 al Comisiei.

4. Finlanda anulează toate plățile neefectuate ale ajutorului menționat la articolul 4, începând de la data adoptării prezentei decizii.

Articolul 6

1. Recuperarea ajutorului de stat menționat la articolul 4 este imediată și efectivă.

2. Finlanda se asigură că prezenta decizie este pusă în aplicare în termen de patru luni de la data notificării acesteia.

Articolul 7

1. În termen de două luni de la notificarea prezentei decizii, Finlanda trebuie să comunice Comisiei următoarele informații:

1.

(a) suma totală (suma principală și dobânda de recuperare) care trebuie recuperată de la beneficiar;

(b) o descriere detaliată a măsurilor deja adoptate și a celor planificate în vederea conformării cu prezenta decizie;

(c) documente justificative care să arate că beneficiarul a primit ordinul de a restitui ajutorul.

2. Finlanda informează periodic Comisia cu privire la stadiul măsurilor naționale adoptate în vederea punerii în aplicare a prezentei decizii până la recuperarea ajutorului incompatibil menționat la articolul 4. Finlanda transmite imediat, la solicitarea Comisiei, informațiile privind măsurile deja adoptate și planificate pentru respectarea prezentei decizii. Acesta furnizează, de asemenea, informații detaliate privind sumele recuperate de la beneficiar care reprezintă ajutorul și dobânzile de recuperare aferente acestor sume.

Articolul 8 Prezenta decizie se adresează Republicii Finlanda.

Adoptată la Bruxelles, 12 iunie 2012. Pentru Comisie Joaquín Almunia Vicepreședinte

Versions

1. 2012-06-12